Cum sa simti putin din mangaierea muceniciei

Părinte, cum voi simţi mucenicia şi nevoinţă?

Ca să simţi şi tu puţin ce înseamnă mucenicie, să primeşti cu bucurie cel puţin dispreţul. Şi dacă vrei să simţi puţin şi nevoinţă, fiindcă nu poţi posti 40 de zile ca Hristos, posteşte şi tu (adică post negru toată ziua) o miercuri în care L-au trădat şi o vineri în care L-au răstignit. Cei care vor să mărturisească pentru dragostea lui Hristos, dar nu au prilej de mucenicie, pot ca dragostea aceea a lor, de care se ard, să o manifeste în nevoinţă trupească pentru sufletele adormiţilor care se chinuiesc, ca să afle şi ei puţină odihnă. Precum mucenicia este prăznuire, tot astfel şi nevoinţa este prăznuire, pentru că acel ce se nevoieşte se depărtează de toată mângâierea omenească, şi atunci o află pe cea dumnezeiască.

Sfinţii Mucenici simţeau o mare bucurie atunci când li se dădea prilejul să mucenicească. Ascetismul în viaţa duhovnicească a început de la mucenicie. Atunci când Marele Constantin a luat stăpânirea, a scos pe creştini din închisori - pentru că îi ţineau acolo ca să termine cu ei - pe unii secătuiţi, pe alţii în alt fel etc. şi au încetat muceniciile. Dar cei care aşteptau în închisori cu bucurie rândul lor ca să mărturisească, când au fost eliberaţi, mult s-au mâhnit că Marele Constantin le-a stricat treaba. De acolo unde aşteptau mucenicia cu bucurie, s-au aflat liberi. De aceea, din dragoste faţă de Dumnezeu şi din flacăra ce o aveau ca să mărturisească, au plecat să se nevoiască, să pustnicească în munţi. De aceea, chinurile pe care le-ar fi primit de la Diocleţian şi Maximian şi le-au făcut singuri ei înşişi prin nevoinţă (...) şi s-au dăruit nevoinţei pentru dragostea lui Hristos, după care i-au urmat şi alţii în nevoinţă. Astfel a intrat ascetismul în religia noastră.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul 2. Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a doua, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 263-265)

Categoria: Articole

Cautare: