Cumplita zgarcenie

„Flămândul se topeşte de foame, cel gol îngheaţă, datornicul este dus la închisoare. Tu, însă, amâni milostenia ta pe mâine! Ascultă ce-ţi spune Solomon: „Nu zice: Du-te şi vino mai târziu şi-ţi voi da mâine, că nu ştii ce aduce ziua de mâine!” (Prov. 3, 28). Cât de mari porunci dispreţuieşti, pentru că urechile îţi sunt astupate de iubirea de arginţi! Cât de mult ar trebui să mulţumeşti Bunului Dumnezeu, Binefăcătorului tău, cât de vesel ar trebui să fi, cât de mândru de cinstea ce ţi se dă, că nu tulburi uşile altora, ci alţii vin la ale tale! Dar aşa, eşti trist, greu de găsit, te fereşti să întâlneşti pe cineva, ca nu cumva să fi silit să-ţi scape ceva din mâini. Nu cunoşti alt răspuns decât acesta: N-am! Nu dau! Şi eu sunt sărac!

Da, eşti sărac şi lipsit de orice faptă bună! Eşti sărac în iubirea de oameni, sărac în credinţa în Dumnezeu, sărac în nădejdea vieţii veşnice!

Împarte grâul fraţilor tăi! Dă astăzi nevoiaşului ceea ce mâine e putred! Cel mai cumplit chip de zgârcenie e acela să nu dai celor nevoiaşi din ceea ce se strică!”

(Sfântul Vasile cel Mare - Omilii şi cuvântări, omilia a VI-a, VI, în col. PSB, vol. 17, pp. 406-407)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: