Cunoasterea trupeasca sau sufleteasca

Cunoaşterea trupească este strâns legată de studierea înţelepciunii şi cunoaşterii omeneşti, de dorinţele trupeşti, de satisfacerea patimilor iubirii de desfătare, lăcomiei şi iubirii de slavă. Este cunoaştere omenească, deoarece se ocupă cu inventarea şi cultivarea artelor, ştiinţelor şi învăţăturii. Este cunoaşterea care caracterizează întregul nostru învăţământ. Sfântul Isaac arată că atunci când cultivăm numai acest fel de cunoaştere, acest lucru ne pricinuieşte teamă şi tulburare, întristare şi deznădejde, laşitate în faţa oamenilor, întemeierea pe raţiune şi puterile omeneşti, frica de moarte şi de demoni. Este o cunoaştere care-l face pe om să pară puternic, raportat la aproapele său, însă cu totul slab fiinţial, raportat la Dumnezeu şi chiar la diavol. Este cunoaşterea care se cultivă şi astăzi şi care pricinuieşte teamă, nesiguranţă, răutate şi îndârjire.

Cunoaşterea sufletească este atunci când omul încetează să mai dea o mare însemnătate rațiunii și purcede la împlinirea poruncilor lui Hristos. Postul, rugăciunea, milostenia, citirea Sfintei Scripturi, dobândirea virtuţilor, lupta şi strădania împotriva patimilor - toate sunt roadele acestei cunoaşteri. Duhul Sfânt desăvârşeşte această cunoaştere, însă este trebuinţă şi de împreună-lucrarea omului, ca să se vădească libertatea sa.

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Boala şi tămăduirea sufletului în tradiţia ortodoxă, Editura Sofia, pp. 63-64)

Categoria: Articole

Cautare: