Cuvant Ascetic - Prin intrebari si raspunsuri I :: Filocalia

Cuvant Ascetic - Prin intrebari si raspunsuri I :: Filocalia - vol. II

Ale celui dintre sfinti, Parintele nostru Maxim Marturisitorul

Cuvant Ascetic
Prin intrebari si raspunsuri
Fratele-Batranul

Fratele a intrebat pe batranul zicand: rogu-te, Parinte, sa-mi spui, care a fost scopul intruparii Domnului?

- Si batranul raspunzand a zis: ma mir, frate, ca, desi auzi in fiecare zi simbolul credintei, ma mai intrebi despre aceasta. Totusi iti spun ca scopul intruparii Domnului a fost mantuirea noastra.

- Iar fratele a spus: in ce fel, Parinte?

- Si a raspuns batranul: Omul fiind facut la inceput de Dumnezeu si asezat fiind in Rai, a calcat porunca si prin aceasta a cazut in stricaciunea mortii. Pe urma, fiind carmuit prin Providenta felurita a lui Dumnezeu generatie dupa generatie, a staruit totusi sa sporeasca in rau, fiind dus de feluritele patimi ale trupului, pana la deznadejdea de viata. Din aceasta pricina Fiul cel Unul Nascut al lui Dumnezeu, Cuvantul cel mai dinainte de veci, care este Dumnezeu Tatal, izvorul vietii si al nemuririi, ni s-a aratat noua celor ce sedeam in intunericul si in umbra mortii. Intrupandu-se din Duhul Sfant si din Fecioara Maria, ne-a aratat chipul unei vietuiri de forma dumnezeiasca.

Si dandu-ne porunci sfinte si fagaduind imparatia cerurilor celor ce-si vor randui viata dupa ele si infricosand cu chnurile vesnice pe cei ce le vor calca, iar mai pe urma suferind patima mantuitoare si inviind din morti, ne-a daruit nadejdea invierii si a vietii vesnice. "Prin aceasta a dezlegat osanda pacatului stramosesc al neascultarii si a desfiintat prin moarte stapanirea mortii, ca "precum in Adam toti mor, asa in El toti sa se faca vii".

Suindu-Se apoi la cer si sezand de-a dreapta Tatalui, a trimis pe Duhul Sfant, ca arvuna, a vietii si spre luminarea si sfintenia sufletelor noastre, ca si spre ajutorul celor ce se nevoiesc pentru mantuirea lor prin pazirea poruncilor Lui. Acesta este scopul intruparii Domnului, spus pe scurt.

2. Si fratele a zis: Ce porunci trebuie asadar sa implinesc, Parinte, ca sa ma mantuiesc prin ele? As dori sa aud aceasta pe scurt. Iar batranul a raspuns: insusi Domnul a spus dupa inviere Apostolilor: Mergand invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua ".

Prin urmare tot omul, care s-a botezat in numele Treimii Dumnezeiesti si de viata facatoare, trebuie sa tina toate cate a poruncit Domnul. Din aceasta pricina Domnul a impreunat pazirea tuturor poruncilor cu dreapta credinta, stiind ca nu e cu putinta sa-i aduca omului mantuirea numai una dintre ele, despartita de celelalte. De aceea si David, avand credinta cea dreapta, a zis catre Dumnezeu: "spre toate poruncile Tale m-am indreptat; toata calea cea nedreapta am urat-o". Caci toate poruncile Domnului ni s-au daruit noua impotriva a toata calea cea nedreapta. De vom nesocoti asadar fie si numai una, ni se va deschide indata calea pacatului, opusa ei.

3. Si a zis fratele: Dar cine poate, Parinte, sa implineasca toate poruncile, care sunt asa de multe? A raspuns batranul: Cel ce imita pe Domnul si merge pe urmele Lui. Si a zis fratele: Si cine poate sa imite pe Domnul? Doar Domnul a fost Dumnezeu, chiar daca s-a facut om. Iar eu sunt om pacatos, robit de zeci de mii de patimi. Cum pot asadar sa imit pe Domnul? Si a raspuns batranul: Nimenea din cei robiti de materia lumii nu poate sa imite pe Domnul. Dar cei ce pot zice: "Iata noi am lasat toate si am urmat Tie", acestia primesc puterea sa-L imite pe El si sa implineasca toate poruncile Lui. Zice fratele: Toata puterea? Raspunse batranul: Auzi-L pe El zicand: "Iata v-am dat voua putere sa calcati peste serpi si scorpii si peste toata puterea vrajmasului; si nimic nu va va vatama pe voi".

4. Aceasta putere si stapanire primind-o, Pavel zice: "Faceti-va urmatorii mei precum si eu al lui Hristos". Sau iarasi: "Nu este acum osanda asupra celor ce sunt in Hristos, care nu umbla dupa trup, ci dupa duh". Sau iarasi: "Iar de sunt ai lui Hristos, au rastignit trupul impreuna cu patimile si cu poftele lui". Si iarasi: "Mie lumea mi s-a rastignit, ca si eu lumii".

5. Despre aceasta stapanire si ajutor proorocind David a zis: "Cel ce locuieste intru ajuturul Celui Preainalt se va odihni sub acoperamantul Dumnezeului cerului. Si va zice Domnului: ajutorul meu esti si scaparea mea, Dumnezeul meu, si intru El voi nadajdui" . Iar putin dupa aceea: "Peste aspida si vasilisc vei pasi si vei calca peste leu si balaur, caci va porunci ingerilor Sai pentru tine, ca sa te pazeasca pe tine in toate cararile tale". Iar cei ce se lipesc de trup si iubesc materia lumii, asculta, ce aud de la Acela: "Cel ce iubeste pe tatal sau, sau pe mama sa, mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine!" Iar dupa putin: "Cel ce nu ia crucea sa ca sa-mi urmeze Mie nu este vrednic de Mine" (Luca 14, 33). Si: "Cel ce nu se va lepada de toate avutiile sale nu poate sa imi fie ucenic" (Luca 14; 33). Asadar cel ce vrea sa se faca ucenicul Lui si sa se afle vrednic de El si sa primeasca de la El putere impotriva duhurilor rautatii se desface de toata legatura trupeasca si se goleste de toata impatimirea dupa cele materiale si asa ia lupta cu vrajmasii nevazuti pentru poruncile Lui, precum insusi Domnul ni S-a facut pe Sine pilda, ispitit fiind in pustie de catre capetenia lor, iar dupa ce a venit in lume, de catre cei stapaniti de acela.

6. Si a zis fratele: Dar sunt multe, Parinte, poruncile Domnului: si cine poate sa le tina minte pe toate, ca sa se nevoiasca pentru toate? Si mai ales eu, care sunt putin la minte? De aceea as vrea sa aud un cuvant scurt ca, tinandu-ma de el, sa ma mantuiesc prin el. Si a raspuns batranul: Cu toate ca sunt multe, frate, ele sunt cuprinse intr-un singur cuvant: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata puterea ta si din tot cugetul tau: si pe aproapele tau ca pe tine insuti". Cel ce se straduieste sa tina acest cuvant implineste toate poruncile. Dar cel ce nu s-a desfacut, precum s-a zis mai-nainte, de impatimirea dupa cele materiale, nu poate sa iubeasca cu adevarat, nici pe Dumnezeu, nici pe aproapele. Caci este cu neputinta ca cineva sa se lipeasca si de cele materiale si sa iubeasca si pe Dumnezeu. Aceasta este ceea ce zice Domnul: "Nimenea nu poate sa slujeasca la doi Domni!" Sau: "Nimeni nu poate sa slujeasca lui Dumnezeu si lui Mamona". Caci in masura in care mintea noastra se alipeste de lucrurile lumii, e robita de ele si nesocoteste porunca lui Dumnezeu, calcand-o.

7. Si a zis fratele: de care "lucruri" zici, Parinte? Raspunse batranul: De mancari, de bani, de avutii, de slava, de rudenii si asa mai departe. Si zise fratele: Dar Parinte, nu Dumnezeu le-a facut pe acestea? Si nu le-a dat oamenilor spre folos? Cum porunceste atunci sa nu se mai ingrijeasca omul de ele? Raspunse batranul: Sigur ca Dumnezeu le-a facut si le-a dat oamenilor spre intrebuintare. Si bune sunt toate cele facute de Dumnezeu, ca folosindu-ne bine de ele, sa-i multumim lui Dumnezeu. Dar noi fiind slabi si trupesti la intelegere, am ales mai mult cele materiale in loc de porunca iubirii, si ingrijindu-ne de ele, ne razboim cu oamenii. Se cuvine deci sa punem iubirea de orice om mai presus decat cele vazute si decat insusi trupul. Caci ea este semnul iubirii de Dumnezeu, precum insusi Domnul arata in Evanghelie: "Cel ce ma iubeste pe Mine, zice, pazeste poruncile Mele". Iar care este porunca pe care pazind-o il vom iubi pe El, auzi de la El cand zice: "Aceasta este porunca Mea, ca sa va iubiti unii pe altii". Vezi ca iubirea intreolalta intemeiaza iubirea de Dumnezeu, care este plinirea a toata porunca lui Dumnezeu? De aceea porunceste sa nu se ingrijeasca de avutii, ci sa se lepede de toate ale lui, tot cel ce doreste saI fie ucenic.

8. Si zise fratele: Fiindca ai zis, Parinte, ca trebuie sa, punem iubirea fata de tot omul mai presus decat toate cele vazute si decat trupul nostru insusi, cum pot sa iubesc pe cel ce ma uraste pe mine si se intoarce de la mine? Si cum pot sa-l iubesc daca ma pizmuieste si ma inteapa cu ocari si imi intinde viclesuguri si imi pregateste curse? Mi se pare, Parinte, ca acest lucru este prin fire cu neputinta, insasi supararea silindu-ne in chip firesc sa ocolim pe cel ce ne-a suparat. Raspunse batranul: Taratoarelor si fiarelor, purtate incolo si incoace de fire, le este intr-adevar cu neputinta sa nu se fereasca de cel ce le aduce durere. Dar celor facuti dupa chipul lui Dumnezeu si carmuiti de ratiune si invredniciti de cunoasterea lui Dumnezeu, care au primit legea de la El, le este cu putinta sa nu ocoleasca pe cei ce-i supara si sa iubeasca pe cei ce-i urasc. De aceea si Domnul spunand: "Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi..." si celelalte, nu le-a poruncit ca pe niste lucruri cu neputinta, ci ca pe unele cu putinta. Caci altfel nu ar pedepsi pe cel ce calca aceasta porunca. Si insusi Domnul ne arata aceasta prin fapte, ca si ucenicii Lui, care toti s-au straduit pentru iubirea aproapelui pana la moarte si s-au rugat cu caldura pentru cei ce i-au ucis pe ei. Noi nu putem sa iubim pe cei ce ne urasc, fiindca suntem iubitori de materie si de placere si le punem acestea mai presus de porunca. Ba de multe ori ocolim din pricina acestora si pe cei ce ne iubesc, fiind mai rai ca fiarele si taratoarele. De aceea, neputand pasi pe urmele lui Dumnezeu, nu putem cunoaste nici scopul Lui, ca sa primim puterea.

9. Si zise fratele: Iata, Parinte, eu am lasat toate, familie, avutie, desfatari si slava lumii, si nu mai am nimic in viata decat trupul. Dar pe fratele care ma uraste si ma ocoleste nu-l pot iubi, desi ma silesc in fapt sa nu rasplatesc raul cu rau. Spune-mi deci ce trebuie sa fac, ca sa pot sa-l iubesc din inima, chiar daca ma necajeste si-mi intinde tot felul de curse. Raspunse batranul: Este cu neputinta sa iubeasca cineva pe cel ce-l necajeste, chiar daca se arata a se fi lepadat de materia lumii, daca nu cunoaste cu adevarat scopul Domnului. Iar daca din darul
Domnului va putea sa-l cunoasca si se va sili sa umble potrivit cu el, va putea sa iubeasca din inima pe cel ce-l uraste si-l necajeste, precum si Apostolii, cunoscandu-L, l-au iubit.

10. Deci zise fratele: Te rog, Parinte, sa-mi faci cunoscut care a fost scopul Domnului? Raspunse batranul: De vrei sa cunosti scopul Domnului, asculta cu luare aminte. Domnul nostru Iisus Hristos, fiind Dumnezeu prin fire si primind sa se faca om pentru iubirea de oameni, nascandu-se din femeie, s-a coborat sub lege, dupa dumnezeiescul Apostol, ca pazind porunca intocmai ca un om, sa desfiinteze osanda cea veche a lui Adam. Stiind asadar Domnul ca toata legea si proorocii atarna in aceste doua porunci ale legii: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si pe aproapele tau ca pe tine insuti", s-a grabit sa le pazeasca intocmai ca un om de la inceput pana la sfarsit. Dar diavolul, care a amagit de la inceput pe om si avea de aceea stapanirea mortii, vazandu-L marturisit la botez de Tatal si primind ca om pe Duhul inrudit din ceruri si mergand in pustie ca sa fie ispitit de el, a pornit impotriva Lui tot razboiul, doar va putea cumva sa-L faca si pe El sa puna materia lumii mai presus de iubirea lui Dumnezeu. Stiind prin urmare diavolul ca trei sunt lucrurile in jurul carora se invarteste tot ce-i omenesc, adica mancarile, avutia si slava, prin care a pravalit totdeauna pe om in prapastia pierzarii, cu aceste trei l-a ispitit si pe El in pustie. Dar Domnul nostru, aratandu-se mai presus ca ele, a poruncit diavolului sa plece indarat.

Categoria: Filocalia - vol. II

Cautare: