Cuvantul lui Dumnezeu este energie care curata, care sfinteste, care odihneste

Dumnezeu i-a dat omului darul cuvîntării, ca prin el omul să rostească adevărul. Perioada comunistă ne-a făcut să trăim o experienţă tristă: Cuvîntul a fost atît de schimonosit încît el a devenit „limbaj de lemn" care fie că nu exprimă nimic, fie că a devenit vehicul al minciunii. Care-i înţelesul adevărat al cuvîntului?

Să luăm aminte la cuvîntul Scripturii, la cuvîntul rugăciunii, fiindcă în el se găseşte ascuns izvorul vieţii. Este ascuns, dar se dezvăluie în măsura în care dorim şi ne cultivăm. Cuvîntul este unul din numele lui Dumnezeu. Se numește Fiu, dar este şi Cuvînt al lui Dumnezeu şi de aceea Cuvîntul, cum spunea de multe ori Părintele Sofronie, are rădăcini metafizice, adică nu-i aşa doar o „gălăgie arbitrară" prin care eu pot să spun ceva şi voi puteţi înțelege gîndirea mea. Cuvîntul provine din nişte energii dumnezeiești. Prin cuvînt Dumnezeu a făcut cerul şi pământul. Dumnezeu a spus „să fie" şi a fost. Cuvîntul este o energie creatoare, o energie care devine periculoasă, mortală, cînd este rău întrebuinţată. Dar cuvîntul este, la modul pozitiv, o energie de comuniune, de împărtășire. Omul găsește puterea cuvîntului tocmai în rugăciune, împărtășindu-se din gîndurile lui Dumnezeu sau gînduri dumnezeiești, experiențe trăite de alţii înaintea noastră, de sufletele cele mai luminate ale Bisericii. În rugăciune, deci, cuvîntul începe să-şi regăsească puterea sa adevărată, fiindcă în rugăciune cuvîntul este comuniune reciprocă între Dumnezeu şi om.

Aşadar, trebuie să luăm în serios cuvîntul, adică trebuie să trecem de la nivelul de informaţie al acestuia la cel de comuniune, de trăire. De exemplu, ziarul, în general, dă informaţii. Dar când doi care se iubesc îşi spun: „Te iubesc", aceasta nu mai este doar o informaţie; se împărtășesc unul de celălalt. Trăiesc cuvântul la nivelul acela la care le place să îl audă, dar şi să-l spună. Acesta este planul duhovnicesc al cuvîntu­lui. Sfîntul Serafim de Sarov citea foarte des cele patru Evanghelii, cîte una în fiecare zi. (...)

Sfîntul Serafim, deci, se împărtăşea în fiecare zi cu Cuvîntul lui Dumnezeu, despre care se spune în Acatist că este „Cuvînt mai sfînt decît toţi sfinţii". Acestea sînt cuvinte pe care omul, cînd le primește cu credinţă, începe să le tră­iască. Oamenii simpli ajung mai ușor la această trăire, fiindcă simplitatea le uşurează lucrarea, în sensul că, neavînd prea multe complicaţii intelectuale şi culturale, trăiesc mai direct şi gândesc mai puțin analitic, au o viziune de sinteză, dar fără să-şi poată da seama şi fără să poată comunica această viziune de sinteză. Pentru a comunica trebuie să ai mai mult bagaj analitic.

Dar să revin şi să închei cu tema aceasta. Este ab­solut necesar ca şi noi să trecem peste nivelul informativ al cuvîntului şi să ajungem la nivelul de împărtăşire, de rugăciune, în ascultarea Sfintelor Scripturi, în comunicarea noastră unul cu altul, pentru că atunci intrăm într-adevăr în împărtășire, în sfînta împărtășire, poate nu încă cu Trupul şi Sîngele lui Hristos, dar cu Hristos, Cuvîntul lui Dumnezeu. Vedeţi că şi Sfînta Li­turghie este alcătuită în aşa fel încît ea culminează mai întîi cu împărtăşania cuvîntului (de aceea se face ieşire cu Sfînta Evanghelie) şi după aceea, partea a doua a Liturghiei culminează cu împărtășirea cu Trupul şi Sîngele lui Hristos. Sfînta Liturghie amintește şi momentul de la Cina cea de Taină, cînd Domnul, înainte de a-i împărtăşi pe Sfinţii Apostoli, le-a spus că ei sînt curaţi prin cuvintele pe care le-a rostit lor (Ioan 15, 3).

Cuvîntul este energie care curăţă, care sfinţeşte, care odihnește (vorbesc de Cuvîntul lui Dumnezeu, nu de cuvintele pe care noi le întrebuinţăm în sens contrar) şi, prin aceste energii, intrăm în energia creatoare a lui Dumnezeu. Se întîmplă foarte multor oa­meni să audă de multe ori unele cuvinte în rugăciuni, în cîntări, în Scriptură şi să nu le înţeleagă, dar, dintr-o dată, auzindu-le, să fie luminaţi şi să priceapă înţelesul lor. Din acel moment nu vor mai fi niciodată străini, în întuneric, ca mai înainte. S-au împrietenit cu acestea, s-au împărtăşit cu ele şi ele i-au schimbat. Părintele Sofronie spunea că aceasta este clipa în care omul trăieşte Cuvîntul lui Dumnezeu ca Lumină. Este întocmai ca la început, cînd Dumnezeu a spus: „Să fie lumină!" (Facerea 1, 3), şi a fost lumină.

(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de cîteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, pp. 67-69)

Categoria: Articole

Cautare:

Cuvantul lui Dumnezeu este energie care curata, care sfinteste, care odihneste

Vizualizari: 764

Id: 12539

Imagine:

Share: