CUVIOASA XENIA SCHIMONAHIA :: Pateric romanesc

CUVIOASA XENIA SCHIMONAHIA - Manastirea Agapia

(secolele XVIII-XIX)

In prima jumatate a secolului XIX s-a nevoit la Manastirea Agapia o smerita si mult sporita calugarita, cu numele de schimonahia Xenia.

Aceasta cuvioasa era de loc din tinutul Iasilor, iar dupa neam se tragea dintr-o familie de oameni foarte credinciosi. Parintii, crescand-o in frica de Dumnezeu, au dat-o la invatatura. Apoi, voind sa o casatoreasca, fecioara a renuntat la cele pamantesti si, intrand in viata calugareasca, s-a facut mireasa lui Hristos. Mai intai s-a nevoit cativa ani la Manastirea Socola-Iasi, sub povatuirea egumenei Elisabeta Costachi. Apoi, prefacandu-se Agapia in manastire de maici si mutandu-se obstea de la Socola aici, a venit si tanara nevoitoare, schimonahia Xenia.

In noua manastire, Cuvioasa Xenia se nevoia mai ales cu slujba la biserica, cu privegherea de noapte, cu citirea sfintelor carti si cu rugaciunea lui Iisus. Ascultarea ei era cantarea la strana, ingrijirea bisericii, iar in timpul liber facerea de stihuri versificate “spre lauda lui Dumnezeu si mangaierea sufletului”. Caci, ducand o viata cu totul aleasa, in post, in smerenie si in neadormita rugaciune si fiind luminata cu multa invatatura de carte, schimonahia Xenia se invrednicise de la Dumnezeu de darul facerii de versuri duhovnicesti. Si era renumita aceasta cuvioasa in Manastirea Agapia si in tot tinutul Neamt pentru sfintenia vietii ei si pentru alesele stihuri bisericesti pe care le scria. Din aceasta pricina i se spunea “facatoarea de stihuri”.

Versurile sale sunt versuri de lauda lui Dumnezeu si de mangaiere duhovniceasca, precum singura autoarea le numeste, impartite in mici grupe sau “stihuri”, dupa numarul praznicelor imparatesti si asezate in ordinea Sinaxarului de peste an. Cartea de versuri bisericesti a schimonahiei Xenia a fost terminata in anul 1826. Ea contine 186 de foi cu peste doua mii de versuri, insotite de o frumoasa prefata. Versurile sale, adevarate imne si cantari de bucurie, sunt izvorate dintr-un suflet curat si impacat cu Dumnezeu. Ele cheama toata suflarea sa laude pe Domnul si sa marturiseasca minunile Lui. Astfel, smerita schimonahie Xenia este cea dintai poeta in trecutul neamului nostru, iar “stihurile” ei formeaza prima carte de imne romanesti.

Asa nevoindu-se Cuvioasa Xenia peste 50 de ani, in neincetata rugaciune, in bucurie si cantare si bineplacand mirelui ei, Iisus Hristos, s-a stramutat cu pace la cerestile lacasuri pe la jumatatea secolului trecut.

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: