Cuvioşii Părinţi Carion Monahul şi fiul său Zaharia

Cuvioşii Părinţi Carion Monahul şi fiul său Zaharia
(5 decembrie)

Era în Egipt un bărbat oarecare cu numele Carion, care, avea doi copii pe care lăsîndu-i femeii sale, s-a dus în schit şi s-a făcut călugăr. Iar după cîtăva vreme, făcîndu-se foamete în Egipt şi femeia lui supărîndu-se din pricina lipsei, s-a dus la schit luînd cu dînsa şi pe copii. Unul era de parte bărbătească, cu numele Zaharia, iar altul de parte femeiască. Deci, cînd au ajuns acolo, au şezut sub un copac la un izvor, că astfel de obicei era la schit dacă venea vreo femeie şi vrea să vorbească cu vreun monah, de departe de peste pîrîu vorbeau unul cu altul. Atunci, acea femeie de peste pîrîu a zis către Carion: "Iată, tu te-ai făcut monah, dar acum, fiind foamete mare, cine va hrăni pe copiii tăi?"

Carion a zis către femeie: "Ia-ţi tu fata şi du-te, iar mie lasă-mi băiatul". Luînd Carion pe copilul Zaharia, îl ţinea în schit ştiind toţi că este fiul lui, iar după ce a crescut pruncul s-a făcut ceartă între monahi pentru dînsul. Auzind Carion, a zis către Zaharia: "Scoală-te şi ieşi de aici, pentru că părinţii cîrtesc asupra mea pentru tine". Iar Zaharia a răspuns: "Sînt fiul tău, unde mă voi duce de la tine?" Deci s-au sculat împreună, tatăl şi fiul şi s-au dus în Tebaida, unde luînd chilie au stat puţin timp, căci şi acolo s-a făcut ceartă pentru dînşii; apoi iarăşi au venit în schit, însă nu încetau a cîrti fraţii pentru dînsul. Atunci Zaharia s-a dus la un iezer ce era vătămător şi s-a băgat în apă pînă la gît şi, stînd un ceas într-însul, s-a umplut de lepră, încît abia l-a cunoscut tatăl său. Iar cînd a venit la Sfînta Împărtăşanie s-a descoperit sfîntului preot Isidor cele despre Zaharia şi a zis către el: "Fiule, în Duminica trecută ai venit şi te-ai împărtăşit ca un om, iar acum eşti ca un înger". Iar, cînd era să se mute la Domnul, Carion a zis către fraţi: "Multă osteneală am avut, nevoindu-mă mai mult decît fiul meu Zaharia, dar n-am putut ajunge în măsura lui, pentru smerenia şi tăcerea lui". Şi aşa s-a mutat bătrînul către Domnul.

După aceasta a zis părintele Moise către Zaharia: "Spune-mi ce voi face ca să mă mîntuiesc?" Auzind aceasta, Zaharia s-a aruncat la picioarele lui, zicînd: "Tu mă întrebi pe mine, părinte?" Iar bătrînul i-a răspuns: "Crede-mă, fiule Zaharia, că am văzut pe Duhul Sfînt pogorîndu-se peste tine şi pentru aceea te-am întrebat". Atunci Zaharia, luîndu-şi culionul din cap, l-a pus sub picioare şi călcîndu-l, a zis: "De nu va fi socotit omul aşa, nu poate să fie monah". Iar cînd Zaharia era să moară, l-a întrebat Moise: "Ce vezi, frate?" Iar el a răspuns: "Dar oare nu este mai bine a tăcea, părinte?" Iar Moise a răspuns: "Bine, fiule, taci". În ceasul despărţirii, lui şezînd ava Isidor lîngă dînsul, s-a uitat la cer şi a zis: "Bucură-te, fiul meu Zaharia, că ţi s-a deschis poarta împărăţiei cerului". Atunci Zaharia şi-a dat sufletul în mîna lui Dumnezeu şi l-au îngropat cu cinstiţii părinţi în schit.

Categoria: Vieţile Sfinţilor pe luna decembrie

Cuvinte cheie: Carion Monahul

Cautare: