CUVIOSII PARINTI EVLOGHIE, PIMEN, MISAIL, VASILE SI PAISIE

CUVIOSII PARINTI EVLOGHIE, PIMEN, MISAIL, VASILE SI PAISIE :: Pateric romanesc

CUVIOSII PARINTI EVLOGHIE, PIMEN, MISAIL, VASILE SI PAISIE - Sihastria Agapia Veche

(secolele XVI-XVII)

Intre “Muntele Scaunele” si “Poiana lui Eufrosin” este o mica poiana “cu arbori batrani si roditori”, plantati de cei dintai parinti care au intemeiat Schitul Agapia Veche si bisericuta de lemn pe temelie de piatra. Locul acesta se cheama pana astazi “Livada Parintilor”.

In aceasta livada exista, prin secolele XVI-XVII, un cimitir in care se ingropau, atat calugarii din “Manastirea lui Agapie”, cat si sihastrii care se nevoiau singuri prin padurile si muntii din imprejurimi. Aici, in “Livada Parintilor”, s-au gasit in morminte, prin sapaturi ocazionale, sicrie facute din butuci de stejar taiati pe lungimea mortului si apoi scobiti inauntru ca o racla, iar mortii din ele erau infasurati si cu o caramida sub cap. La unii era si cate o cruce de plumb legata de gat, cu numele mortului scris pe o latura, ori pe o muchie…”. In traditia locului se spune ca printre numerosii sihastri din Muntii Neamtului, mai ales de la Agapia Veche, “se aflau intre ei multi barbati cu viata sfanta, ale caror trupuri, ingropandu-se acolo si dupa multa vreme constatandu-se de sfinte, au fost scoase si duse ca moaste prin alte tari, ca: Rusia, Grecia…”.

Intre cuviosii sihastri de la Agapia Veche, ale caror cinstite moaste se odihnesc in cimitirul vechi din “Livada Parintilor”, s-au identificat in anul 1838 cinci nume de schimonahi si ieroschimonahi, anume: Evloghie, Pimen, Misail, Vasile si Paisie. Trupurile acestor cuviosi parinti erau asezate in sicrie din trunchiuri groase de stejar, cu cruci grele de plumb pe piept si cu osemintele galbene si bine mirositoare. Ei s-au nevoit la Agapia Veche, atat in obste, cat si in muntii din imprejurimi, pana la jumatatea secolului XVIII, cand schimonahii obisnuiau sa poarte cruci grele de plumb pe piept si se ingropau in sicrie scobite in tulpina de stejar. Pe unii dintre acestia i-a cunoscut inca din viata mitropolitul Dosoftei, iar despre altii numai a auzit, precum singur marturiseste: “Inca si din romani multi sunt carora le-am vazut viata si traiul lor, dar n-au fost cautati”.

Chipul in care s-au nevoit acesti sfinti sihastri si faptele bune ce le-au savarsit in viata, singur Dumnezeu le stie, Care cerceteaza inimile si rarunchii oamenilor. Insa crucile grele de plumb si sicriile in care se ingropau dovedesc nevointa aspra pe care o duceau. Caci toti erau mari lucratori ai rugaciunii lui Iisus si traiau in desavarsita liniste si bucurie dumnezeiasca, pazindu-si mintea curata de ganduri si ostenindu-si trupul cu infranarea si privegherea.

Astazi, trupurile acestor cuviosi parinti si rugatori ai neamului nostru se odihnesc, uitate, in “Livada Parintilor” de la Agapia Veche, iar sufletele lor canta neincetat cu ingerii in Ceruri maririle lui Dumnezeu.

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: