Cuviosul Cosma Sihastrul

Cuviosul Cosma Sihastrul
(3 august)

Despre acest cuvios părinte Cosma, se scrie astfel în cartea ce se numeşte Limonar: Părintele Vasile, preotul Mînăstirii Vizantia, ne-a povestit, zicînd: "Fiind eu în cetatea Domnului, Antiohia, a venit de la Ierusalim, din lavra Faran, la Preasfinţitul Patriarh Grigorie, părintele Cosma scopitul, bărbat ales în pustnicie, rîvnitor al credinţei, păzitor tare al dogmelor celor drepte şi foarte înţelept în dumnezeiasca Scriptură. Petrecînd el cîteva zile în Antiohia, a murit; iar patriarhul a poruncit ca cinstitele lui moaşte să le îngroape în patriarhala sa mînăstire, unde era îngropat un oarecare episcop.

Într-una din zile, m-am dus să cercetez mormîntul sfîntului stareţ şi să mă închin cinstitelor lui moaşte. Acolo am văzut că şedea lîngă mormînt un sărac şi cerea milostenie de la cei ce intrau în biserică. Acela, văzîndu-mă că mă închin la mormînt de trei ori şi fac rugăciune preoţească pentru odihna celui mutat, mi-a zis: "Părinte, mare stareţ a fost acela pe care l-aţi îngropat aici acum două luni". Eu i-am grăit: "De unde ştii?" El a răspuns: "Cu adevărat, părinte, eu am fost slăbănog doisprezece ani şi prin acest stareţ m-a tămăduit Dumnezeu. Şi cînd sînt în orice fel de supărare, el vine şi mă mîngîie şi-mi dă răcorire. Să auzi încă şi altă minune despre dînsul. De cînd l-aţi îngropat, îl aud în toate nopţile strigînd către episcop: (r)Ereticule, nu te atinge şi nu te apropia de mine, pentru că eşti vrăjmaşul soborniceştii şi Sfintei Biserici a lui Dumnezeu!Ż"

Eu, auzind acestea - zice preotul - de la săracul cel tămăduit, m-am dus şi am spus patriarhului şi l-am rugat să poruncească să ia de acolo trupul stareţului şi să-l pună în alt loc. Preasfinţitul patriarh mi-a zis: "Fiule, să mă crezi, cu nimic nu se vatămă părintele Cosma de ereticul acela; dar aceasta s-a făcut ca să fie ştiută de noi fapta stareţului cea bună şi rîvna lui pentru dreapta credinţă. Asemenea, să se vădească şi credinţa cea rea a episcopului, ca să nu-l avem pe el în rîndul credincioşilor".

Acelaşi preot Vasile ne-a mai povestit de părintele Cosma şi aceasta: "Odată am mers la dînsul la lavra Faran şi stareţul mi-a spus că într-o zi i-a venit lui un gînd, dorind să înţeleagă ce este ceea ce a zis Domnul ucenicilor Săi: Cel ce are haină să o vîndă şi să-şi cumpere sabie. Ucenicii I-au răspuns: Iată, sînt aici două săbii! Domnul le-a zis: Este destul. Deci, stareţul, cercetînd mult despre aceasta şi neputînd să socotească şi să înţeleagă, a ieşit din chilie în amiaza zilei, vrînd să meargă la lavra care se numea Pirg, la părintele Teofil, ca să-l întrebe despre acel cuvînt. Mergînd prin pustie, cînd era aproape de Calamon, a văzut un balaur foarte mare coborîndu-se din muntele Calamonului. Balaurul acela era atît de mare, încît cînd se încovoia, trupul său se făcea ca o boltă şi în urma lui rămînea foarte mare pe pămînt; astfel se tîra în preajma căii care era înaintea stareţului.

Stareţul, cunoscînd că acela este meşteşugul diavolului, care voia să-i împiedice calea pe care o avea în gînd, s-a înarmat cu rugăciunea şi a trecut fără frică pe calea care-i stătea înainte, pe sub încovoietura trupului balaurului, caprintr-o boltă, nepătimindnici o vătămare, păzindu-se astfel cu puterea lui Dumnezeu. Venind la părintele Teofil şi punîndu-i întrebarea despre cuvîntul ce s-a zis mai înainte, a auzit de la dînsul un răspuns ca acesta: "Două săbii, înseamnă rînduiala cea îndoită a vieţii celei plăcute lui Dumnezeu: lucrarea şi vedenia; adică a se osteni şi a-şi adînci mintea în dumnezeiasca gîndire şi rugăciune. De are cineva aceste două fapte bune, acela este desăvîrşit".

Preotul Vasile ne-a mai povestit despre cuviosul stareţ încă şi aceasta. La început, cînd am mers la părintele Cosma în lavra Faran şi am petrecut într-însa zece ani, stareţul mult m-a folosit pe mine cu cuvintele sale cele insuflate de Dumnezeu. Dar odată, vorbind despre mîntuirea sufletului, a adus nişte cuvinte ale Sfîntului Atanasie, patriarhul Alexandriei, şi mi-a zis: "Cînd vei auzi sau vei afla vreun cuvînt din cărţile Sfîntului Atanasie, de nu vei avea hîrtie, să-l scrii pe haina ta". O sîrguinţă ca aceasta avea cuviosul spre acei Sfinţi Părinţi şi spre acei învăţători bisericeşti atît de mari.

El, după viaţa cea vremelnică şi plăcută lui Dumnezeu, a cîştigat parte în viaţa cea veşnică, cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt, I se cuvine slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Categoria: Vieţile Sfinţilor pe luna august

Cautare: