CUVIOSUL IOAN ARHIMANDRITUL :: Pateric romanesc

CUVIOSUL IOAN ARHIMANDRITUL - Primul egumen al Manastirii Horezu

(+ 1726)

Acest egumen iubitor de Hristos era din tinutul Argesului. Intrand in Manastirea Negru Voda din Campulung, se face calugar si in putina vreme ajunge preot si egumen. Caci era iscusit parinte duhovnicesc al calugarilor si credinciosilor si bun iconom al casei lui Dumnezeu, vestit in toate satele din imprejurimi.

Auzind evlaviosul domn Constantin Brancoveanu de egumenul Ioan si iubindu-l mult pentru intelepciunea lui, in anul 1692 il numeste egumen si ispravnic al renumitei sale ctitorii de la Horezu, care atunci se zidea. Si a povatuit cuviosul arhimandrit Ioan 33 de ani marea lavra de la Horezu, fiind intru toate ravnitor la cele sfinte, asemenea Mariei, si prea iscusit iconom al celor din afara, asemenea Martei.

Arhimandritul Ioan a condus mai intai lucrarile de zidire ale Manastirii Horezu (1692-1697). Apoi a impodobit-o cu aleasa pictura, invrednicindu-se sa fie si el zugravit alaturi de familia marelui ctitor. A condus, de asemenea, lucrarile de zidire ale bolnitei (1696) si ale paraclisului ctitoricesc din incinta, prin dania sotiei evlaviosului domn. A ajutat personal la zidirea Schitului Sfantul Stefan, peste apa Horezului, ctitorita de Stefan, fiul lui Constantin Brancoveanu (1698), iar in partea de nord a manastirii a ctitorit personal Schitul Sfintii Apostoli (1700), pe care apoi il inchina lavrei.

Cuviosul egumen Ioan a condus lucrarile de zidire si innoire si la alte manastiri, precum: Polovragi (1703); Surpatele, ctitorita de doamna Maria (1706); paraclisul Manastirii Cozia (1710) si altele, fiind considerat in vremea sa cel mai iscusit “ispravnic” de biserici si manastiri din Tara Romaneasca. Iar calugarilor ce se nevoiau in bisericile zidite de el le cerea numai sa-l pomeneasca la rugaciunile lor, precum singur spune: “Cu plecaciune ma rog ca in toate joile de peste an, intr-o saptamana o data, sa nu lipseasca Sfanta Liturghie, ca sa se bucure si sufletul meu de acea rugaciune a sfintiilor voastre, si sa aiba ticalosul meu suflet nadejde intru slava lui Dumnezeu…”.

Cuviosul Ioan arhimandritul era, totodata, cel mai apropiat sfetnic de taina, colaborator si duhovnic al familiei domnitorului martir Constantin Brancoveanu. Iar dupa mucenicia sa si a celor patru copii la Constantinopol (1714), egumenul Ioan era singurul parinte si mangaietor, dupa Dumnezeu, al sotiei fericitului ctitor, ramasa vaduva cu sapte copii.

Savarsind bine calatoria acestei vieti, Cuviosul egumen Ioan si-a dat sufletul in mainile Domnului, in vara anului 1726, fiind inmormantat de obstea manastirii in biserica voievodala.

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: