CUVIOSUL IOSIF PUSTNICUL :: Pateric romanesc

CUVIOSUL IOSIF PUSTNICUL - Mare duhovnic al Manastirii Varatec

(+ 1828)

Viata

Ieroschimonahul Iosif “Pustnicul” a stralucit in monahismul nostru ca o faclie de mult pret, din a doua jumatate a secolului XVIII, pana la inceputul secolului trecut. Caci era sihastru si dascal iscusit al rugaciunii lui Iisus, preot si duhovnic renumit, parinte adevarat pentru mireni si calugari si bun organizator de manastiri. Iata faptele cele mai importante ale Cuviosului Iosif, numit de toti “Pustnicul”.

Acest mare duhovnic era de loc din tinutul Neamt. Iubind pe Hristos, a imbratisat din tinerete viata calugareasca. Mai intai s-a nevoit in obstea Manastirii Neamt, intrecand pe multi cu smerenia si ascultarea. Vazand aceasta, staretul lavrei 1-a facut calugar si ieromonah. Mai tarziu, ravnind marilor parinti, ieroschimonahul Iosif s-a retras la singuratate, in padurile seculare din apropierea Schitului Sihla. Acolo s-a nevoit multi ani in post si rugaciune, impreuna cu doi ucenici ai sai. Pana astazi, locul acela poarta numele de “Chiliile lui Iosif”.

La rugamintea staretului Paisie, Cuviosul Iosif ajunge duhovnic la o mica sihastrie de calugarite de la Paraul Carpenului-Pipirig, in anul 1780. De aici se muta cu toata obstea la Schitul de maici Durau, langa Ceahlau. Acolo organizeaza o sihastrie calugareasca renumita in partea locului. In 1785 se retrage iarasi la liniste in padurile Varatec, ajutand la intemeierea manastirii cu acelasi nume, impreuna cu schimonahiile Olimpiada si Nazaria.

Dupa ce formeaza o obste de peste 200 de calugarite, pe care le povatuieste duhovniceste mai bine de 30 de ani, Cuviosul Iosif Pustnicul se muta in odihna lui Hristos, in anul 1828, si este inmormantat in biserica mare ctitorita de el.

Fapte si cuvinte de invatatura

Se spunea despre Cuviosul Iosif ca atat de mult sporise in viata duhovniceasca, incat ajunsese unul din cei mai renumiti sihastri din Muntii Sihlei. Se invrednicise inca si de darul facerii de minuni si al izgonirii duhurilor necurate, cum putini erau in vremea sa.

Se mai spunea despre el ca avea doi ucenici din Manastirea Neamt, pe schimonahii Gherontie si Gherman. Toti trei impreuna se rugau, privegheau ziua si noaptea si se sileau sa implineasca poruncile lui Hristos si sa cante maririle lui Dumnezeu.

Locuinta Cuviosului Iosif si a ucenicilor sai era formata din trei chilii de lemn si pamant, asezate intr-o poiana, alaturi de un mic paraclis. Batranul cobora din pustie foarte rar. Hrana si-o procurau din fructele de padure si din legumele cultivate in jurul chiliilor. Si astazi se mai vad in poiana urmele “Chiliilor lui Iosif”, paraul si poiana care ii poarta numele si cativa pomi fructiferi.

Ieroschimonahul Iosif era cunoscut de calugarii din tinutul Neamt ca un foarte iscusit duhovnic si mare dascal al rugaciunii lui Iisus. De aceea, veneau la el pentru cuvant de folos si spovedanie numerosi sihastri din Muntii Sihlei si din padurile Agapiei, calugari si egumeni din Schiturile Sihastria, Sihla, Pocrov si Manastirea Neamt. Iar batranul ii primea pe toti cu dragoste, ii asculta, ii invata tainica lucrare a rugaciunii lui Iisus, ii marturisea si, dupa ce ii ospata cu mancare pustniceasca, ii libera cu pace la chiliile lor.

Cuviosul Iosif Pustnicul a fost si un vestit organizator de sihastrii in tinutul Neamt. Caci, fiind randuit parinte duhovnicesc la Schiturile de maici Paraul Carpenului, Durau si Manastirea Varatec, pe toate le-a impodobit cu viata de obste, cu slujbe alese si cu calugarite ravnitoare pentru Hristos, care traiau in multa dragoste, in ascultare si necontenita rugaciune.

Despre acest mare sihastru se spune ca avea asa de mare ravna la zidirea sfintelor lacasuri, ca singur ajuta pe lucratori. Intre anii 1790-1800, cand s-a construit biserica Manastirii Varatec cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, duhovnicul Iosif cara cu mainile sale piatra, var, nisip si apa si le urca pe schela. Iar pentru lucru aduna bani de la cei avuti si cu dare de mana si platea lucratorii. Astfel, Cuviosul Iosif este cinstit ca cel dintai ctitor si duhovnic al Manastirii Varatec.

Desi petrecea in obste, batranul ducea viata duhovniceasca in asceza si necontenita rugaciune. Iar pentru sfintenia vietii sale a fost binecuvantat de Dumnezeu cu darul vindecarii si al mangaierii oamenilor. Zilnic veneau la el mireni si calugari pentru cuvant de folos. Veneau oameni bolnavi de duhuri necurate si se intorceau inapoi mangaiati si vindecati.

Fiind inainte vazator, Cuviosul Iosif, numai cat privea pe cineva in fata, intelegea de ce patimi si ganduri era luptat sau de ce boala suferea. De aceea, cunoscand pricina, vindeca pe toti cu rugaciunile sale, caci era unul din cei mai renumiti duhovnici si dascali ai rugaciunii din tinutul Neamt.

Mai inainte de obstescul sau sfarsit, Cuviosul Iosif a prevestit ca vor veni tulburari mari si razmerite peste tara Moldovei. Satele si manastirile vor fi jefuite, Manastirea Neamt va ramane un timp pustie, iar celelalte - Agapia, Secu, Sihastria si Varatec - vor fi arse de foc. Aceasta profetie a ieroschimonahului Iosif Pustnicul s-a implinit in toamna anului 1821, in timpul rascoalei eteriste.

Categoria: Pateric romanesc

Cuvinte cheie: Cuviosul Iosif de la Varatec

Cautare: