CUVIOSUL IUSTIN IEROSCHIMONAHUL

CUVIOSUL IUSTIN IEROSCHIMONAHUL :: Pateric romanesc

CUVIOSUL IUSTIN IEROSCHIMONAHUL - Primul ctitor al Schitului Prodromul-Athos

(1770-1845)

Cuviosul Iustin Sihastrul era de loc din Moldova, iar cu metania din Manastirea Neamt, calugarit de marele staret Paisie. Prin anul 1800 ajunge duhovnic si povatuieste multe suflete pe calea mantuirii.

Dorind sa petreaca restul vietii in “Gradina Maicii Domnului”, pleaca in anul 1810 la Muntele Athos cu ucenicii sai, Patapie si Grigorie. Acolo cumpara de la Manastirea Marea Lavra chilia numita “Vigla Ianicopoli”, care avea si o mica biserica cu hramul “Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul”. Langa biserica, duhovnicul Iustin a zidit apoi 50 de chilii pentru parinti, arhondaric, bucatarie, trapeza, bolnita si egumenie. Auzind de aceasta monahii romani, care se nevoiau prin manastiri si pesteri, s-au adunat ca la treizeci de vietuitori in obstea Cuviosului Iustin. Dupa cativa ani, Marea Lavra i-a recunoscut dreptul de a se numi “Schitul Romanesc Prodromul”.

Asa a luat nastere primul schit romanesc in Muntele Athos. Calugarii insa duceau mare lipsa de apa, pentru ei si pentru gradina. Cerand de la Manastirea Lavra invoirea de a canaliza pentru schit “Izvorul lui Isaia”, nu li s-a incuviintat. Insa Dumnezeu, vazand rabdarea smeritilor calugari, a trimis un nor de lacuste asupra culturilor de pe mosia Lavrei. Zadarnic se rugau calugarii lavrioti si stropeau gradinile cu agheasma. Lacustele distrugeau totul. Atunci unul dintre ei a zis:

- Parintilor, ceea ce vedem este mania lui Dumnezeu, Care ne pedepseste ca nu dam apa parintelui Iustin duhovnicul, care este si duhovnicul nostru, caci are mare nevoie de apa in schitul sau.

Auzind aceasta, staretul Lavrei a chemat pe parintele Iustin sa se roage si, facand aghiasma, cu rugaciunea lui au fugit toate lacustele. Parintii lavrioti, vazand aceasta minune, au zis:

- Cu adevarat, parintele Iustin Vlahul este cuvios si sfant!

Din ziua aceea, parintii au primit voie sa aduca apa in schit de la izvorul numit “Chir Isaia”.

Dupa anul 1820, Cuviosul Iustin egumenul, vazandu-si schitul bine intemeiat, s-a retras intr-o pestera la liniste si a lasat egumen in locul sau pe ieromonahul Patapie. Acolo, in singuratate, s-a nevoit ieroschimonahul Iustin peste douazeci de ani, in aspra nevointa, in post, in priveghere si in neincetata rugaciune, asemenea cuviosilor de demult. Pentru sfintenia vietii lui, multi calugari greci si romani il cinsteau si-l aveau de parinte duhovnicesc.

Asa s-a nevoit Cuviosul Iustin pana in anul 1845. Apoi, dand ucenicilor sai sarutarea cea mai de pe urma, a adormit in pace in varsta de 75 de ani.

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: