CUVIOSUL MACARIE IEROMONAHUL :: Pateric romanesc

Ctitorul Manastirii Boistea-Neamt

(secolele XIV-XV)

Manastirea Boistea a functionat aproape doua secole, fiind tot timpul locuita de calugarite. Apoi, intemeindu-se satul cu acelasi nume alaturi de manastire, biserica a devenit parohie, iar maicile s-au retras la Manastirea Topolita-Neamt, luand cu ele si icoana Maicii Domnului de provenienta bizantina, daruita dupa traditie de mitropolitul Iosif Musat. De la Topolita, icoana a ajuns la Schitul Garcina-Neamt, iar din anul 1803 a fost transferata cu obstea calugaritelor la Manastirea Agapia unde se afla si astazi.

Acest cuvios parinte era cu metania din Manastirea Neamt si ucenic al mitropolitului Iosif Musat, pe cand acesta era egumen in lavra (1373-1386). Apoi, primind darul preotiei, a ajuns slujitor credincios al Bisericii lui Hristos si duhovnic iscusit.

Egumenul Dometian (1407-1415), cunoscand buna nevointa a ieromonahului Macarie, i-a incredintat metocul de la Grasi-Targu Neamt, unde iernau vitele Manastirii Neamt. Aceasta ascultare a dus-o cuviosul multi ani de zile, avand sub povatuirea sa 20 de calugari si frati. Cu totii traiau in desavarsita dragoste, implinind ascultarea cu sfintenie si laudand pe Dumnezeu ziua si noaptea.

Numele acestui mare duhovnic s-a facut cunoscut in toate satele din imprejurimi si multi credinciosi il aveau de parinte sufletesc. Vazand ieromonahul Macarie ca s-au inmultit ucenicii sai, in anul 1449 (?) a intemeiat un lacas de rugaciune in codrii din apropiere de Targu Neamt, anume sihastria de calugarite Boistea. Biserica cu hramul “Nasterea Maicii Domnului” a fost la inceput din lemn, apoi s-a zidit din piatra. Primul duhovnic a fost insusi ctitorul manastirii, ieromonahul Macarie, iar primele vietuitoare au fost 30 de calugarite din tinutul Neamt. Intemeindu-se acest asezamant calugaresc cu viata de obste, in putina vreme Manastirea Boistea ajunsese o vestita sihastrie de calugarite din partea locului, avand aceeasi randuiala duhovniceasca de nevointa ca si marea lavra, al carei metoc era.

Numele si faptele Cuviosului Macarie se raspandisera peste tot, ajungand pana la voievodul Stefan cel Mare, care face unele danii pentru ctitoria sa. Si era cuviosul bland, smerit si foarte sporit in rugaciune. Avea inca si darul izgonirii duhurilor necurate si multi se vindecau cu rugaciunile lui, fiind iscusit povatuitor de suflete si dascal al rugaciunii.

Asa nevoindu-se Cuviosul Macarie mai mult de 60 de ani, si-a dat sufletul cu pace in bratele lui Hristos, lasand in manastirea sa peste 50 de calugarite.