Sînt unii ostaşi viteji, care nu în ceată s-au obişnuit a face
război, ci cîte unul se reped asupra vrăjmaşului lor; pe care, deşi de multe
ori îi lasă Domnul să cadă, ca să nu se înalţe, însă văzînd lupta şi bărbăţia
lor mai dinainte, nu-i lasă pînă în sfîrşit, ci îi ridică şi nebiruiţi îi pune
în faţă. Din unii ca acei ostaşi viteji ai lui Hristos s-au aflat în sfînta
Mînăstire Pecersca, Cuviosul Isachie, închisul, cum şi acest fericit Nichita,
despre care vrednicul de laudă Policarp, înştiinţîndu-se de la Sfîntul Simeon,
mărturiseşte astfel: În zilele Cuviosului egumen Nicon, a fost un frate în sfînta
Mînăstire Pecersca, anume Nichita; acesta a început a se ruga egumenului să-l
binecuvînteze, ca să se nevoiască în singurătate. Iar egumenul îl oprea, zicîndu-i:
"O! fiule, nu-ţi este de folos, tînăr fiind, să şezi degeaba; mai de folos îţi
este să şezi cu fraţii, slujindu-ne, că nu-ţi vei pierde plata ta. Singur ai
văzut pe fratele nostru Isachie, cum se ispitea în închisoare de diavol, şi
s-ar fi înşelat, dacă marele dar al lui Dumnezeu nu l-ar fi mîntuit, pentru
rugăciunile Cuvioşilor părinţilor noştri Antonie şi Teodosie". Nichita a răspuns: "Nicidecum, părinte, nu mă voi înşela de
un lucru ca acesta; ci cu tărie doresc a sta împotriva meşte-şugirilor diavoleşti,
iar iubitorului de oameni Dumnezeu, mă voi ruga ca şi mie să mi se dea darul
facerii de minuni, precum a dat lui Isachie cel închis, care şi pînă acum face
multe minuni". Zis-a lui iarăşi egumenul: "Mai presus de putere este dorinţa
ta, fiule, fereşte-te ca, înălţîndu-te, să nu cazi; eu îţi poruncesc ca mai
ales să slujeşti la fraţi, că pentru ascultarea ta te vei încu-nuna de la Dumnezeu". Iar Nichita nicidecum nu voia să ia aminte la cele grăite de
egumen, neputînd înăbuşi rîvna cea mare către viaţa retrasă; şi ceea ce a voit,
a şi făcut, căci închizîndu-se, a astupat uşa şi petrecea, rugîndu-se, fără
să iasă. Însă nu după mult timp n-a scăpat de cursele diavolului, căci, în vremea
cîntării sale, auzea glas rugîndu-se împreună cu el, şi-i venea bună mireasmă
negrăită; apoi, de aceasta amăgindu-se, zicea în sine: "De n-ar fi acesta înger,
nu s-ar ruga cu mine, nici mirosirea Sfîntului Duh n-ar fi aici". Deci, a început cu dinadinsul a se ruga, zicînd: "Doamne, arată-te
singur mie, ca să Te văd". Atunci s-a făcut glas către dînsul: "Nu mă voi arăta
ţie, căci eşti tînăr, ca nu înălţîndu-te, să cazi". Iar dînsul cu lacrimi a
zis: "Nicidecum Doamne, nu mă voi înşela, că m-a învăţat egumenul ca să nu iau
aminte la înşelăciunea diavolească, ci la Tine, şi cele poruncite mie, le voi
face". Atunci, balaurul cel pierzător de suflete luînd putere asupra lui, i-a
zis: "Cu neputinţă este omului ca, în trup fiind, să mă vadă; dar iată, îţi
voi trimite pe îngerul meu, ca să petreacă cu tine, iar tu să-i faci voia lui". Apoi îndată a stat înaintea lui diavolul în chip de înger, iar
Nichita căzînd, i s-a închinat lui ca unui înger, şi i-a zis diavolul: "De acum
să nu te mai rogi, ci citeşte cărţi, şi aşa te vei afla cu Dumnezeu vorbind,
şi vei da cuvînt folositor celor ce vor veni la tine, iar eu de-a pururea mă
voi ruga Făcătorului tuturor pentru mîntuirea ta". Crezînd închisul cele grăite,
şi înşelîndu-se şi mai mult cu mintea, nu se mai ruga, ci se sîrguia la citirea
cărţilor, iar pe diavol îl vedea neîncetat rugîndu-se pentru dînsul. Apoi cu
cel ce venea la el, vorbea mult din Scriptură, pentru folosul sufletului, după
aceea a început a prooroci. Şi se făcuse slăvit, încît toţi se mirau de împlinirea
cuvintelor lui. Altădată a trimis la voievodul Iziaslav, zicînd: "Astăzi unii
uciseră pe voievodul Gleb Sviatoslavici în Zavolocia; degrab să trimiţi pe fiul
tău Svatopolk, la scaunul Novogradului". Şi precum a zis, aşa a şi făcut; căci,
după cîteva zile, a venit înştiinţare despre uciderea voievodului Gleb. Şi după
aceasta mai mult a străbătut vestea că cel închis este prooroc şi foarte mult
îl ascultă domnii şi boierii. Că, deşi nu ştie diavolul ceea ce are să fie,
ci ceea ce singur a făcut şi a învăţat pe oamenii cei răi, adică să ucidă, sau
să fure, acestea le spune. Deci, cînd veneau la cel închis cei ce voiau să audă
cuvînt de mîngîiere de la el, atunci diavolul, cel ce i se părea înger, îi spunea
lui toate cele ce li se întîmplau lor, şi el aceleaşi le proorocea. Deci, nu putea nimeni să se întrebe cu Nichita din cărţile Legii
vechi, căci ştia pe de rost: Facerea, Ieşirea, Leviticul, Numerii, Judecătorii,
Cărţile împăraţilor şi toate proorociile după rînduială, cum şi toate cărţile
evreieşti le ştia bine; iar sfintele cărţi evangheliceşti şi apostoleşti, care
s-au dat spre îndreptarea şi întărirea noastră, niciodată nu voia să le vadă
sau să le audă, nicidecum să le citească, dar nici pe altul să vorbească către
el din Noul Aşezămînt; pentru aceea s-a cunoscut de toţi că este înşelat de
vrăjmaşul. Deci, aceasta nesuferind-o, au mers la cel înşelat cuvioşii
părinţi: Nicon egumenul, Ioan, care a fost egumen după dînsul, Pimen pustnicul,
Isaia, care a fost episcopul Rostovului, Matei, mai înainte văzătorul, Isachie,
închisul Pecerscăi, Agapit, doctorul, Grigore, făcătorul de minuni, Nicolae,
care a fost episcop al Tmutaracanului, Nestor, scriitorul de ani, Grigore, făcătorul
de canoane, Teoctist, mai înainte văzător; toţi aceştia, străluciţi cu faptele
bune, mergînd acolo, făceau rugăciuni către Dumnezeu pentru Nichita, gonind
pe diavol dintr-însul. Apoi, scoţînd pe Nichita afară, îl întrebau ca să le
spună ceva din Vechiul Aşezămînt, iar el se jura că niciodată n-a citit acele
cărţi, pe care mai înainte le ştia pe de rost. Ba încă nici un cuvînt nu ştia,
încît abia l-au învăţat pe el slovele. Atunci, cu rugăciunile cuvioşilor părinţi, venindu-şi în sine,
şi-a mărturisit greşeala sa cu amar, deprinzîndu-se apoi spre mare înfrînare
şi ascultare; apoi a avut o curată şi smerită viaţă, încît a covîrşit pe toţi
cu fapta bună. Iar iubitorul de oameni Dumnezeu, văzînd atîta nevoinţă a fericitului
şi netrecîndu-i cu vederea cele de mai înainte fapte bune ale lui, în care din
tinereţe se deprinsese, a primit adevărata lui nevoinţă; şi precum a primit
pocăinţa Sfîntului Petru, cel ce se lepădase de trei ori, zicîndu-i: Paşte
mieluşeii Mei, păstoreşte oile Mele, acelaşi semn de pocăinţă bine primită
i-a dat fericitului Nichita. Căci, pentru multa sa dragoste, spre paza poruncilor, l-a făcut
păstor al cuvîntătoarei Sale turme, suindu-l la scaunul episcopiei Novgorodului,
unde, spre încredinţarea iertării sfîntului de alunecarea cea mai dinainte,
i-a preamărit îmbunătăţita lui viaţă cu darul facerii de minuni; căci, odată,
fiind secetă, s-a rugat lui Dumnezeu şi a căzut ploaie din cer. Asemenea şi
aprinderea cetăţii, cu rugăciunile sale a stins-o; şi multe alte minuni făcea. Astfel bine păscînd turma sa cea cuvîntătoare, s-a mutat către
Domnul, la veşnica viaţă, în anul 6606 (1098, d. Hr.), în 31 de zile ale lunii
ianuarie; el a fost pe scaunul marelui Novgorod 13 ani şi l-au îngropat cu cinste
în preajma bisericii celei mari, a sfinţilor dumnezeieştilor părinţi Ioachim
şi Ana. După aceasta, au trecut 453 de ani, de cînd trupul fericitului Nichita
era ascuns în mormînt; iar la anul 7059, (1551 d. Hr.), în vremea stăpînirii
dreptcredinciosului împărat Ioan, singur stăpînitor a toată Rusia, fiul marelui
domn Vasile, în zilele mitropolitului Macarie şi ale arhiepiscopului marelui
Novgorod, Teodosie, s-au aflat moaştele arhiereului Nichita, întregi şi nerisipite,
care izvorăsc multe tămăduiri celor ce merg cu credinţă acolo pînă astăzi. Dumnezeului nostru fie slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin. Cuviosul Nichita Zăvorîtul (Închisul) din Pecersca,
episcopul marelui Novgorod
(31 ianuarie)
Categoria: Vieţile Sfinţilor pe luna ianuarie
Cuvinte cheie: Cuviosul Nichita Zavoritul
Cautare:
Cuviosul Nichita Zavoritul (Inchisul) din Pecersca, episcopul marelui Novgorod
Vizualizari: 1356
Id: 1406
Imagine:
Share:
Cuviosul Parintele nostru Vendemian, cel ce a pustnicit in muntele Sfantului Avxentie
Martiriul Sfintelor Perpetua si Felicitas si al celorlalti crestini dimpreuna cu dinsele
Cuviosul Parintele nostru Petru din Galatia
Cuvant la Intampinarea Domnului si despre jertfa Prea Curatei Fecioare Maria, Nascatoarea de Dumnezeu
Pomenirea Sfantului si Dreptului Simeon, Primitorul de Dumnezeu
Sfintii doctori fara de arginti Chir si Ioan si Sfanta Mucenita Atanasia, cu cele trei fiice ale ei
Viata Cuviosului Parintelui nostru Antonie cel Mare
Cuvant la Taierea Imprejur a Domnului nostru Iisus Hristos
Soborul Sfintilor Parintilor nostri si marilor dascali si ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur
Viata Maicii noastre Sinclitichia
Viata Sfantului Ierarh Silvestru, Episcopul Romei
Sfantul Sfintit Mucenic Ipolit si cei impreuna cu dinsul
Viata Cuviosului Parintelui nostru Eftimie cel Mare
Viata Cuviosului Parintelui nostru Maxim Cavsocalivitul
Text
-
Calendar ortodox
Cântări și pricesne
Cărți epub
Cărți epub rusă
Cărți online
Cărți pdf
Evanghelii duminicale
Articole
Rugăciuni
Slujbe și rânduieli
Versuri colinde
Viețile Sfinților
-
Predici
Părinți duhovnicești
Rugăciuni
Cântări bisericești
Slujbe
Cărți
Colinde
Arhivă emisiuni radio
Video Software
Căutare avansată
webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @)
Facebook:
facebook.com/
resurseortodoxero
Youtube: youtube.com/@resurse-ortodoxe
noutati-ortodoxe.ro - Știri și informații din viața bisericii ortodoxe, evenimente religioase, conferințe, apariții editoriale.
maicadomnului.ro - Preacinstire pentru Maica Domnului - Prea Curata Fecioara Maria.