CUVIOSUL PAHOMIE PUSTNICUL :: Pateric romanesc

CUVIOSUL PAHOMIE PUSTNICUL - Schitul Pocrov-Neamt

(secolul XIX)

Cuviosul Pahomie ieroschimonahul a fost un sihastru renumit, care s-a nevoit in padurile Pocrovului, in a doua jumatate a secolului XIX. Dupa ce mai intai se osteneste in Manastirea Neamt si se invredniceste de darul preotiei, apoi se retrage in Muntele Chiriacu din apropiere, dupa obiceiul locului, unde sihastreste pana la sfarsitul vietii.

Toata saptamana o petrecea parintele Pahomie in post, in rugaciune si liniste, iar Duminica venea in Schitul Pocrov pentru Sfanta Liturghie. Si era vestit cuviosul prin sate si manastiri pentru nevointa lui duhovniceasca, caci se invrednicise sa primeasca de la Dumnezeu darul intelepciunii si al izgonirii duhurilor necurate din oameni. Calugarii il cautau pentru spovedanie, iar mirenii pentru vindecarea bolilor.

Spre sfarsitul secolului trecut s-a petrecut la Schitul Pocrov un lucru infricosat ca acesta:

Un om ca de 40 de ani din satul Pipirig s-a imbolnavit cumplit de duh necurat. Si era mare durere in casa aceea. Bolnavul racnea, lovea si fugea ca un iesit din minti, iar femeia si copiii plangeau, nestiind ce sa faca. Atunci oamenii din sat au pus bolnavul in caruta si au zis:

- Sa-l ducem la pustnicul Pahomie de la Pocrov si se va vindeca!

La schit, egumenul a inchis pe bolnav intr-o chilie. Apoi a chemat pe Cuviosul Pahomie din padure sa-i citeasca molitfele Sfantului Vasile cel Mare. Deci, venind batranul in schit, a hotarat sa posteasca trei zile toti pentru bolnav, iar el ii citea in fiecare miez de noapte, cu lacrimi in ochi, rugaciuni de izgonire a duhurilor necurate.

In prima noapte, apropiindu-se Cuviosul Pahomie de cel bolnav, a cazut in genunchi si, rugandu-se, a zis:

- Te leg pe tine, duh necurat, cu Dumnezeu Savaot si cu toata oastea ingerilor Lui, iesi si te indeparteaza de la robul lui Dumnezeu acesta! Iar duhul cel rau raspunse prin gura bolnavului:

- Nu ma frige, caine, ca numai unul mai este ca tine!

Apoi s-a intors batranul la pustie si in noaptea urmatoare iarasi a coborat la bolnav si, rugandu-se, a zis:

- Teme-te, fugi, pleaca, departeaza-te, diavol necurat, de la robul lui Dumnezeu acesta! Iar duhul rau a strigat cu glas tare:

- Nu ma frige, caine, ca numai unul mai este ca tine!

In a treia noapte, iarasi s-a rugat cuviosul; iar diavolul, silit de rugaciunile lui, a zis:

- Nu ma frige, caine, ca nu sunt eu de vina! Varvara si Casandra m-au trimis aici!

Deci, intelegand batranul ca femeile acelea erau vrajitoare, a raspuns:

- Du-te inapoi la acelea care te-au trimis!

Din clipa aceea, duhul cel rau a fugit, iar bolnavul a cazut jos ca un mort! Apoi si-a venit in simtire, s-a spovedit, i s-a facut Sfantul Maslu, s-a impartasit, s-a intarit cu putina mancare si s-a intors sanatos acasa. Dar in ceasul cand bolnavul s-a vindecat, duhul rau a intrat in cele doua vrajitoare din Pipirig si atat le-a alungat prin paduri, pana cand le-a omorat. Dupa mai multe zile, satenii le-au gasit moarte in Muntele Halauca si le-au ingropat acolo.

Petrecand Cuviosul Pahomie in Muntele Chiriacu pana la adanci batraneti si bineplacand lui Dumnezeu, s-a savarsit cu pace si a fost ingropat langa biserica Schitului Pocrov.

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: