Cuviosul Părintele nostru Eftimie
cel Nou
(15 octombrie)
Acest preacuvios părinte Eftimie a fost mai întîi mirean,
om drept-credincios, vieţuind în căsătorie cu cinste. Apoi, umilindu-se cu
sufletul şi iubind pe Dumnezeu cu toată inima, a lăsat lumea şi pe toate cele
din ea, a lăsat toate şi pe soţia sa şi s-a dus în pustie, în care, sălăşluindu-se
cu fiarele şi luptîndu-se cu diavolii, vieţuia ca unul din cei mai dedemult
pustnici, suferind gerul şi zăduful, chinuindu-şi trupul cu postul şi cu ostenelile
şi înviindu-şi sufletul cu neîncetate rugăciuni. Şi atît de bine a vieţuit,
încît viaţa lui a mirat pe îngeri şi a înfricoşat pe diavoli şi a fost povăţuitorul
monahilor, pentru că s-a arătat ucenicilor săi bun învăţător, ca un tată către
fiii săi, povăţuindu-i pe dînşii la mîntuitoarea cale pe care el însuşi călătorind
ani îndelungaţi, a ajuns la limanul cel bun. Si acum, după ostenelile cele
multe, se odihneşte tot acolo unde sînt acei pe care i-a chemat Domnul la
Sine, zicîndu-le: "Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă
voi odihni pe voi".
Viaţa Cuviosului Eftimie cel Nou nu este scrisă mai mult
decît atîta nicăieri, în afară numai de ceea ce am putut să ştim din slujba
cea pusă în Mineiul pe luna octombrie şi aceasta am pus-o aici.
În această zi mai facem şi pomenirea sfîntului mucenic, un
monah oarecare, al cărui nume nu am putut să-l aflu, care a stat ani mulţi
în schit, ascultător părintelui său. Apoi, din zavistie diavolească părăsind
ascultarea, a plecat de la stareţul său, fără pricină - fiind în canonul cel
pus pe dînsul pentru neascultare - şi a intrat în Alexandria, unde a fost
prins de păgînul stăpînitor de acolo. Şi luînd de pe dînsul călugăreasca schimă,
îl silea ca să se închine idolilor, dar el nu a vrut, pentru care pricină
fără milă l-au bătut şi i-au tăiat capul cu sabia, iar trupul l-au aruncat
spre mîncarea cîinilor. Iar nişte creştini oarecare, luînd noaptea trupul
mucenicului şi punîndu-l în sicriu cu arome, l-au aşezat în altarul bisericii
cu cinste, ca pe un pătimitor al lui Hristos. Iar cînd începea a se săvîrşi
dumnezeiasca Liturghie şi cînd sfîntul propovăduitor striga: "Cîţi sînteţi
chemaţi, ieşiţi", se ridica racla cu moaştele mucenicului, nefiind atinsă
de mîini omeneşti, ieşea din biserică şi rămînea în tinda ei pînă la otpus,
iar după otpus, iarăşi racla singură intra în biserică şi se aşeza la loc
în altar. Si aceasta se întîmpla la toate Liturghiile, ieşind şi iarăşi intrînd,
spre mirarea tuturor. Iar unul din nobili, fiind credincios şi cu viaţă îmbunătăţită,
văzînd aceasta, s-a rugat lui Dumnezeu ca să descopere această taină despre
ieşirea din biserică a mucenicului în vremea Liturghiei şi a cîştigat cererea,
pentru că îngerul Domnului, stîndu-i în faţă, i-a zis: "Ce te înspăimîntează
în ceea ce se face? Au nu au luat putere Apostolii şi urmaşii lor, episcopii
şi preoţii, a lega şi a dezlega? Iată că mucenicul pe care îl vedeţi ieşind
din biserică a fost ucenicul unui pustnic (căruia i-a spus pe nume), dar pe
care neascultîndu-l şi legat fiind de dînsul, prin canon nedezlegat petrece;
apoi cunună şi-a luat ca un mucenic al lui Hristos, dar nu poate să stea în
altar cînd se săvîrşeşte slujba, ci poruncindu-i îngerul, el iese; şi va ieşi
pînă îl va dezlega cel care l-a legat". Acestea auzindu-le fericitul bărbat,
s-a dus degrabă la acel pustnic, l-a adus în Alexandria la mucenicul lui Hristos,
a cărui raclă deschizîndu-i, l-a iertat şi l-a dezlegat, apoi l-a sărutat.
Şi stînd să se săvîrşească dumnezeiasca slujbă, mucenicul n-a mai ieşit de
atunci din altar.
Tot în această zi mai sînt pomeniţi şi sfinţii mucenici Sarvil
şi sora lui Vivea, pentru pătimirea lor, care în Edessa au fost chinuiţi,
în vremea împărăţiei lui Traian, de către Lisie, boierul.
De asemenea, se mai face şi pomenirea cuviosului Savin episcopul.
Categoria: Vieţile Sfinţilor pe luna octombrie
Cuvinte cheie: Cuviosul Eftimie cel Nou, Eftimie cel Nou
Cautare:
Vizualizari: 1203
Id: 1886
Imagine:
Share:
