CUVIOSUL SIMEON SIHASTRUL :: Pateric romanesc

CUVIOSUL SIMEON SIHASTRUL - Intemeietorul Manastirii Pangarati

(secolul al XV-lea)

Acest renumit sihastru s-a nevoit mai intai in obstea Manastirii Bistrita. Apoi, auzind despre Cuviosul Iosif cu cei 17 ucenici ai sai, care se nevoiau in desavarsita asceza pe Muntele Bisericanilor din apropiere si dorind sa le urmeze viata, s-a retras cu doi ucenici pe valea paraului Pangarati, intr-o mica poiana langa Muntele Paru. Acolo si-a facut chilie de lemn si pamant si a sihastrii in aspra nevointa si iubire de Dumnezeu 29 de ani, agonisind multe fapte bune si mai ales rugaciunea, lacrimile si darul inainte vederii.

Astfel, numele si faptele Cuviosului Simeon s-au facut cunoscute tuturor si insusi marelui domn Stefan al Moldovei, care il cinstea ca pe un mare rugator al sau si al tarii, alaturi de Sfantul Daniil Sihastrul. In anul 1461, venind Stefan Voievod la Manastirea Bistrita si auzind ca fericitul Simeon, rugatorul sau, nu are biserica sa se roage lui Dumnezeu cu ucenicii sai, a trimis pe parcalabul de la Targu Pietrei cu mesteri si bani si a inaltat in Poiana lui Simeon o biserica de lemn cu hramul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, alaturi de chilia cuviosului. Multa vreme, acest schit s-a numit “Schitul lui Simeon”, iar mai tarziu, “Manastirea Pangarati”.

In aceasta sihastrie s-a nevoit Cuviosul Simeon pana in anul 1476, laudand neincetat pe Dumnezeu, rugandu-se pentru domn si tara si invatand pe credinciosi calea mantuirii. Iar in acest an, datorita luptelor de la Razboieni, cu turcii, multi oameni, fugind in paduri de frica paganilor, erau odihniti si ospatati de Cuviosul Simeon in schitul sau. Dar, vazand marele sihastru ca turcii ard si jefuiesc satele si manastirile, a parasit schitul sau si, luandu-si ucenicii, a trecut in Transilvania si s-a stabilit la Manastirea Casiva din Muntii Gurghiului. Mai traind putina vreme si bineplacand lui Dumnezeu, s-a savarsit cu pace acolo, la adancul batranetilor si a fost ingropat cu cinste de ucenici.

Auzind de adormirea Cuviosului Simeon in Transilvania, Stefan cel Mare s-a intristat mult pentru el, caci il iubea ca pe un adevarat sfant si rugator al sau. Deci “dupa ce s-au intors turcii si s-a potolit vrajba robiei si s-a facut pace, atunci a trimis Stefan Voievod si i-au adus sfintele lui moaste intr-o racla cinstita si le tinea in vistieria sa cu cinste (in cetatea de scaun a Sucevei). Apoi, luand o parte din sfintele lui moaste, le-a poprit (oprit) pentru blagoslovenie, si cu aromate cu bune miresme si cu tamaie le tamaia totdeauna, spre credinta si buna intarire a blagocestiei (evlaviei) domniei sale; iar mai vartos pentru dragostea si caldura duhovniceasca ce o avea mai inainte catre dansul. Iar ramasita sfintelor lui moaste, cu cuviinta sfintita si cu cinste, le-a ingropat in cetatea Sucevei…”.

Aceasta este pe scurt viata si nevointa Cuviosului Simeon Sihastrul, ale carui moaste au fost multa vreme venerate ca facatoare de minuni si ajutatoare in primejdii, atat pentru domnii Moldovei, cat si pentru binecredinciosii crestini.

Preacuvioase Parinte Simeon, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: