CUVIOSUL VARTOLOMEU MAZAREANUL

CUVIOSUL VARTOLOMEU MAZAREANUL :: Pateric romanesc

CUVIOSUL VARTOLOMEU MAZAREANUL - Manastirea Putna

(1710-1780)

Cuviosul arhimandrit Vartolomeu Mazareanul “a fost o mare personalitate duhovniceasca a monahismului romanesc” si cel mai prolific scriitor bisericesc din secolul XVIII.

Se tragea din orasul Campulung-Moldovenesc, nascut intr-o familie care a odraslit alese figuri de preoti si calugari. Astfel, mosul sau, anume Ioanichie, a fost calugar la Manastirea Putna; tatal sau, la indemnul fiului, ajunge tot aici ieromonah cu numele de Ghenadie; sora sa, Elena, imbraca si ea schima monahala, iar fratii sai, Teodor si Nicolae, urmeaza scoala de la Putna si devin preoti de parohie.

Tanarul Vasile a fost chemat de Hristos din copilarie la nevointa duhovniceasca, in obstea Manastirii Putna. Cunostea din familie limba slavona si iubea mult linistea, biserica si citirea cartilor sfinte. Aici devine ucenic si invatacel al ieromonahului Antonie, un vestit dascal si povatuitor de suflete. Acesta il invata buna nevointa duhovniceasca, smerenia, rabdarea, rugaciunea si ascultarea, care formeaza temelia mantuirii. Iar adancul teologiei si invatatura Sfintilor Parinti le deprinde in scoala “cea mica”, care exista in manastire. Ieromonahul Antonie i-a fost nas de calugarie monahului Vartolomeu, tunzandu-l de tanar in schima monahala. Apoi, fiind hirotonit preot, in putin timp a devenit un ales povatuitor de suflete si dascal preainvatat in scoala de la Putna. Intre anii 1740-1757, el a fost sufletul acestei scoli, pregatind sute de tineri, atat pentru calugarie, cat si pentru preotie la sate.

In anul 1750, Protosinghelul Vartolomeu ajunge egumen, arhimandrit si parinte duhovnicesc al Manastirii Putna, pe care o povatuieste cu multa pricepere pana in anul 1763. Acum, viata duhovniceasca din Putna capata un nou avant. El mareste numarul calugarilor si al duhovnicilor, randuind bine slujbele bisericii, scrie si traduce numeroase carti bisericesti, imbogateste biblioteca cu manuscrise de valoare, impodobeste biserica voievodala cu catapeteasma si icoane noi si da o noua amploare Sihastriei de pe valea Putnei. Astfel, sub egumenia sa, Manastirea Putna desteapta multe suflete pe calea mantuirii si creeaza o atmosfera de innoire duhovniceasca in Moldova de Nord.

In anul 1757 face un scurt pelerinaj la manastirile din Rusia si devine membru onorific al Academiei Teologice din Kiev. Intre anii 1774-1776 cerceteaza scolile manastiresti de la Moldovita, Voronet, Humor, Neamt si Mitropolia din Iasi. Apoi, intors din nou la Manastirea Putna, intemeiaza, pe langa vechea scoala zisa “cea mica”, asa-numita “scoala cea mare”, un fel de academie teologica romaneasca, fara egal la acea vreme in Moldova. Aici invatau numerosi tineri, atat dogmele credintei ortodoxe, cat si nevointa vietii monahale, psaltichia, retorica si o limba straina. In acest timp, arhimandritul Vartolomeu este numit “indreptator al scoalelor domnesti, episcopesti si manastiresti” din Moldova. Adica un fel de parinte duhovnicesc si supraveghetor al invatamantului bisericesc si manastiresc, caci era unul din cei mai invatati calugari ai timpului sau si un cuvios povatuitor de suflete. Nu putini duhovnici, egumeni, ierarhi si dregatori de tara il aveau de sfetnic si duhovnic.

Arhimandritul Vartolomeu Mazareanul a fost si un neintrecut scriitor si traducator de carti patristice si bisericesti. Dintre traduceri se amintesc: Scara Sfantului Ioan Scararul, tradusa in anul 1766 la cererea ieromonahului Varlaam de la Manastirea Bisericani; Invatatura dulce sau Livada inflorita, la Manastirea Solea, in anul 1770; Invataturile Cuviosilor Dorotei si Efrem Sirul; numeroase vieti de sfinti, dupa Sfantul Dimitrie al Rostovului; Apoftegmata, adica scurte cuvinte retorice si morale (1755) si altele. Iar dintre cartile compuse de el, amintim: Letopisetul de la zidirea lumii (un fel de Hronograf), Letopisetul Moldovei (1769), Condica sfintei Manastiri Voronetul (1775), Condica sfintei Manastiri Humor (1776), Condica Manastirii Sfantul Ilie de langa Suceava, Condica Manastirii Precista din Roman, Uricul lui Stefan cel Mare din 16 martie, 1490 etc.

Asa s-a nevoit si s-a jertfit pentru folosul si mantuirea multora Cuviosul si neobositul arhimandrit Vartolomeu de la Putna. Apoi, mai traind putin, a adormit cu nadejdea invierii in anul 1780 si a fost inmormantat la manastirea de metanie.

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: