CUVIOSUL VITALIE MONAHUL :: Pateric romanesc

(1891-1945)

Acest cuvios parinte a fost un mare si tainuit sihastru roman din Muntele Athos. Era de loc din judetul Botosani, iar cu metania din Manastirea Neamt. Fiind chemat de Hristos la viata duhovniceasca, monahul Vitalie a luat din tinerete jugul nevointei calugaresti, intrecand pe multi cu postul, cu rugaciunea cea de taina, cu lacrimile si cu privegherea.

Ravnind nevointei celei mai inalte, in anul 1938 s-a dus la Sfantul Munte si acolo, facandu-si un mic bordei, sihastrea singur in padurile din jurul Manastirii Caracalu, ctitorita de Petru Rares. Dar osteneala parintelui Vitalie era cu totul ascunsa in Hristos. Nimeni nu stia unde anume se salasluieste, cum se roaga si la ce masura duhovniceasca a ajuns. Nu-l vedea nimeni, uneori luni de zile. Numai vara lucra la Manastirea Caracalu, de unde isi primea putina hrana pentru intretinere. Apoi iar se retragea la mult dorita liniste.

Spun parintii atoniti, care l-au cunoscut, ca parintele Vitalie era intotdeauna senin si luminat la chip, ca pazea cu desavarsire tacerea, ca nu vorbea niciodata despre cineva, ca se socotea pe sine cel mai pacatos om de pe pamant si ca era mare lucrator al rugaciunii lui Iisus.

Uneori, cuprins de lacrimi si de bucuria Duhului Sfant, zicea aceste cuvinte:

“Slava Tie, slava Tie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, ca m-ai chemat pe mine nevrednicul la viata monahala si m-ai adus aici, in gradina Maicii Tale, sa ma pot ruga in liniste pentru toata lumea!”

Acest parinte iubitor de Dumnezeu, cunoscandu-si mai dinainte ceasul sfarsitului sau, a spus parintilor:

- Peste trei zile, la praznicul Inaltarii Sfintei Cruci, ma duc la Dumnezeu! Apoi s-a marturisit, a primit Preacuratele Taine si la 14 septembrie, 1945, s-a odihnit cu pace, dandu-si sufletul in mainile Domnului. Parintii l-au inmormantat in cimitirul Manastirii Caracalu.

Doamne, odihneste cu sfintii pe parintele nostru Vitalie!