Daca ne-am judeca pe noi insine, n-am mai fi judecati

„Domnul va judeca pe popoare.” În multe locuri ale Scripturii este presărată învăţătura despre judecată, deoarece pentru învăţarea bunei credinţe este foarte necesară şi foarte potrivită celor care au crezut în Dumnezeu prin Iisus Hristos.

Dar învăţătura despre judecată este scrisă în Scriptură în multe feluri; de aceea cei care nu disting exact sensurile învăţăturii o interpretează în fel şi chip şi fac multe confuzii. De pildă: „Cel care crede în Mine nu este judecat; dar cel care nu crede a şi fost judecat". Dacă cel care nu crede este asemenea celui neevlavios, cum se spune că neevlavioşii nu vor învia la judecată. Dacă cei credincioşi au ajuns prin credinţă fii ai lui Dumnezeu, şi pentru aceasta sunt vrednici a fi numiţi şi ei dumnezei, cum „Dumnezeu a stat în adunarea dumnezeilor şi în mijloc pe dumnezei va judeca”? Dar se pare că în Scriptură cuvântul „a judeca” este luat când în sensul de „a încerca”, când în sensul de „a pedepsi”. De pildă, în sensul de „a încerca”, aşa cum este în acest text: „Judecă-mă, Doamne, că eu întru nerăutate am umblat’’, pentru că tot acolo adaugă: Încearcă-mă, Doamne, şi mă ispiteşte”; în sensul de „a pedepsi”, ca în acest text: Dacă ne-am judeca pe noi înşine, n-am mai fi judecaţi”, adică: „dacă ne-am cerceta pe noi înşine, n-am mai fi supuşi pedepsei’’. Iarăşi s-a zis: „Domnul se va judeca cu tot trupul cu alte cuvinte: când Domnul va cerceta cele săvârşite de oameni, se va judeca cu fiecare şi va pune faţă în faţă poruncile Lui cu faptele săvârşite de păcătoşi; Domnul se va apăra cu dovezi, că toate ce-L privesc pe El le-a făcut spre mântuirea celor judecaţi, pentru ca păcătoşii să se convingă că sunt vinovaţi de păcate; şi, auzind sentinţa dumnezeiască, să primească de bună voie pedeapsa ce li se dă.

(Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Tâlcuiri la Psalmi, Editura Sophia, București, 2004, p. 32)

Sursa: Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: