Daca nu-L aflam in adancul inimii noastre, atunci pe Dumnezeu nu-L aflam nicaieri!

Privind un ceas, sau orice fel de aparat, nu putem admite că s-a format singur, de la sine, ci că a fost creat de o minte foarte luminată! Atunci, cum ne putem închipui că toate operele din lume să aibă creatorul lor, toate legile un legiuitor, toate edificiile un arhitect, toate maşinile un înţelept creator şi numai lumea cu întreg universul să nu aibă Autor şi nici Stăpân? O minte sănătoasă şi luminată nu poate admite aşa ceva! Dumnezeu poate fi negat, dar vederea lucrurilor Sale nu poate fi negată!

E grăitoare în acest sens o întâmplare petrecută în viaţa Fericitului Augustin. Se ştie că el a fost un om instruit, având o minte luminată, fiind şi un bun scriitor. După ce s-a încreştinat era mult obsedat de existenţa lui Dumnezeu, fără început şi fără sfârşit, Creator, Guvernator şi susţinător a toate. Voia să scrie o carte despre Dumnezeu, dar nereuşind să afle un răspuns mulţumitor la întrebarea: „Ce este Dumnezeu?”, scria mereu şi ştergea. Odată, foarte tulburat, a ieşit la plimbare pe malul mării spre a medita. Aici, întâlneşte un copilaş care făcuse o gropiţă şi cu o cană lua apă din mare şi o punea în gropiţă. Apropiindu-se de el îl întrebă: Ce vrei să faci? Copilul, obosit şi grăbit îi răspunse: Vreau să aduc marea în fântâna mea! Fericitul Augustin zâmbi, zicându-şi: Ce naivitate copilărească! Dar, revenind la gândul ce-l obseda şi-a zis: Nu sunt oare şi eu ca şi copilul acesta, că vreau, cu mintea mea mărginită, să cuprind pe Cel Necuprins şi perfect în toate? E destul ca din marele şi necuprinsul Dumnezeu, câţiva stropi de cunoştinţă să adun în mintea mea, câteva raze de lumină din marele Soare necuprins să pătrundă în mintea mea, să pot vedea în lumină pe Ziditorul.

Se spune, pe drept cuvânt, că Dumnezeu e aşa de mare încât nu încape în întreaga lume, şi tot acest Dumnezeu este aşa de mic încât încape într-o inimă curată! Dacă nu-L căutăm şi nu-L aflăm, mai întâi, în adâncul inimii noastre, atunci pe Dumnezeu nu-L aflăm nicăieri! Totuşi, şi logica şi raţiunea vin în sprijinul ideii existenţei lui Dumnezeu.

(Arhim. Serafim Man, Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, 1996, pp. 7-8)

Categoria: Articole

Cautare: