Daca nu poti sa iubesti, macar sa nu urasti

Cel care are iubire desăvârşită nu face deosebire între oameni. El ştie că toţi avem fire omenească, şi de aceea îi iubeşte pe toţi la fel, fără excepţie. Pe cei virtuoşi îi iubeşte ca pe prieteni, în timp ce pe cei răi îi iubeşte ca pe vrăjmaşi, şi le face bine, şi-i rabdă îndelung dacă-l vatămă, fără să ia seama deloc la răul care se întâmplă. Dimpotrivă, dacă i-o cere împrejurarea, suferă de dragul lor, ca să-i facă şi pe aceştia prieteni, dacă este cu putinţă. Şi dacă nu reuşeşte aceasta, nu-şi schimbă purtarea, ci continuă să-i iubească pe toţi la fel.

Luptă-te pe cât poţi să iubeşti pe orice om. Dacă nu poţi să faci aceasta, cel puţin să nu urăşti pe nimeni. Dar nici aceasta nu vei putea s-o faci, dacă nu dispreţuieşti lucrurile lumii.

Următoarele fapte sunt cele care alungă iubirea din om: jignirea, paguba, bârfa, chestiuni legate de credinţă sau purtare, bătaia, rănile, şi altele asemănătoare, care se întâmplă fie lui, fie unei rudenii, sau prieten de-al lui. Deci, cel care pentru aceste pricini alungă iubirea, n-a învăţat care este scopul poruncilor lui Hristos. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

(Glasul Sfinţilor Părinţi, traducere Preot Victor Mihalache, Editura Egumeniţa, 2008, pp. 293-294)

Categoria: Articole

Cautare: