„Daca omul se roaga corect, o icoana poate deveni facatoare de minuni”

Preacuvioase părinte stareț, orice icoană pictată corect are potențialitatea de a deveni făcătoare de minuni, chiar dacă e pe o hârtie sau o copie?

Da. Minunea este declanșată de subiect. Toate icoanele pictate corect sunt făcătoare de minuni. Dar chiar și o icoană realistă poate să devină făcătoare de minuni, datorită subiectului. Dacă omul, care este subiectul religios, ajunge la o tensiune deosebită în timpul rugăciunii și se unește cu persoana respectivă, reprezentată în icoană, și prezentă în duh, atunci are loc minunea. Dar subiectul (omul) trebuie să fie pe linia corectă de rugăciune și de cunoaștere.

Minunea nu are loc atunci când omul, care este creștin-ortodox, cere un lucru banal, pe care îl poate săvârși el sau aproapele lui. Dacă-I ceri lui Dumnezeu un lucru pe care nu-l poți face tu și nici cei din jur – de exemplu, ai încercat toate posibilitățile pământești și nu mai ai nici o speranță decât la Dumnezeu, să facă o minune, să vindece pe cineva de cancer sau de Ebola, atunci Dumnezeu face minunea, pentru că numai la El este scăparea. Dacă respectiva problemă poate să fie rezolvată de altcineva, și chiar de omul în cauză, atunci Dumnezeu nu-l ascultă. Ajungi în chilie și te rogi: „Doamne, Te rog foarte frumos să-mi aprinzi lumina”. Asta nu este o rugăciune. Tu poți să-ți faci lucrurile tale.

Cele mai multe rugăciuni ale oamenilor nu sunt ascultate pentru că nu sunt făcute corect. Omul, când se roagă, așa ar trebui să înceapă: „Doamne, facă-se voia Ta. Nu vin la Tine cu voia mea; facă-se voia Ta”. Și apoi poate să-și depene gândurile: „Am necazul acesta, sunt bolnav, am copilul cutare, și cutare și cutare” și spune tot. Iar, în concluzie, poate să adauge: „Iată, mi-am expus durerea. Facă-se voia Ta. Tu știi mai bine ceea ce îmi este de folos”.

„Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, aș vrea să-ți urmez. Cum mă poți ajuta?”

Dacă omul ar face într-adevăr așa, are mai multe șanse să fie ascultat. Și atunci sfântul, Maica Domnului, Iisus din icoană răspunde. Nu se poate să nu răspundă! Răspunde imediat. Dar omul, dacă se duce acolo și nu știe să se roage, nu știe cum să se comporte, nu știe să se smerească... Să se cunoască pe sine însuși, că este om, creatură, comparativ cu Dumnezeu, care este necreat, sau comparativ cu un sfânt, care a devenit nemuritor, s-a îndumnezeit. Dacă te duci în fața unui sfânt, de exemplu în fața Sfântului Gheorghe și spune: „Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, ce minunat ai trăit! Te-ai îndumnezeit. Ai devenit nemuritor. Cât aș vrea și eu să-ți urmez! Cum mă poți ajuta?”, imediat te va inspira, imediat vei primi răspuns.

Dacă omul ajunge la conștientizarea ființei sale mărginite, create de Dumnezeu, și dacă mai sesizează și ticăloșia lui – că orice om este păcătos –, atunci intră în starea vameșului din Evanghelie, care a fost ascultată de Dumnezeu imediat.

„Ca să se roage corect, omul trebuie să aibă o gândire corectă”

Și rugăciunea tâlharului a fost ascultată imediat de Dumnezeu. Cu toate că acela era un tâlhar, un criminal. De ce? Tâlharul de pe cruce s-a transpus în gândirea lui Dumnezeu, a gândit corect, dumnezeiește. Celălalt tâlhar Îl judeca pe Iisus: „Dacă erai Dumnezeu, făceai ceva și ne mântuiai și pe noi”. Dar tâlharul din dreapta îi spune: „Nu ți-e frică ție de Dumnezeu? Noi pe drept suntem condamnați, dar El?”. Deci tâlharul din dreapta a intrat în gândirea lui Dumnezeu și atunci Dumnezeu imediat l-a ascultat, după ce I s-a rugat: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta”. Imediat l-a luat în Împărăția Lui, imediat i-a răspuns: „Astăzi vei fi cu Mine în Rai”.

Deci omul, ca să se roage corect, mai întâi trebuie să aibă o gândire corectă. Să renunțe la gândirea lui și să se unească cu gândirea și voința lui Dumnezeu. Aceasta este o condiție capitală. Dacă n-a făcut lucrul acesta și rămâne în egoismul lui, atunci rugăciunea sa este o formalitate și o jignire adusă lui Dumnezeu. De fapt, tu te rogi lui Dumnezeu, dar, în același timp, rămâi în egoismul tău, separat de El, numai prin voia ta, și astfel continui a fi un alt centru vis-à-vis de Hristos, de hristocentrismul ortodox. Faci rugăciune de ochii oamenilor.

Biserica nu se conduce după minuni. Biserica îndumnezeiește pe om fără minuni. Nu avem nevoie de minuni. Minunea este o manifestare de excepție și Dumnezeu o săvârșește atunci când crede El că e necesar. În timpul vieții Sale pământești a făcut minuni din anumite motive. N-a făcut minuni când i-au cerut cărturarii și fariseii, că n-avea sens. Când era pe cruce, răcneau la El: „Coboară-Te de pe cruce, dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, și vom crede în Tine”. Nu era cazul să coboare de pe cruce, pentru o gândire omenească incorectă, pentru spusa lor. Fiind că și dacă cobora, ei tot nu credeau în El.

Categoria: Liturgica

Cautare: