Daniel

DANIEL

CAPITOLUL 1
Tinerii evrei, alesi de Nabucodonosor, respecta legea data stramosilor.

l. In anul al treilea al domniei lui Ioiachim, regele lui Iuda, a pornit Nabucodonosor, regele Babilonului, impotriva Ierusalimului si 1-a impresurat.
2. Si a dat Domnul in mana lui pe Ioiachim, regele lui Iuda, si o parte din vasele templului lui Dumnezeu, pe care le-a dus in tara Sinear, in templul dumnezeului lui si a asezat aceste vase in vistieria acestui dumnezeu.
3. Si a zis regele catre Aspenaz, cel mai mare peste famenii sai, sa aduca dintre fiii lui Israel, din neam regesc si din cei din vita aleasa,
4. Patru tineri fara nici un cusur trupesc, frumosi la chip si iscusiti in toata intelepciunea, cunoscatori a toata stiinta, cu adanca putere de patrundere si plini de ravna, ca sa slujeasca in palatul regelui, ca sa-i invete pe ei scrisul si limba Caldeilor.
5. Si sa-i invete pe ei vreme de trei ani, dupa trecerea carora sa intre in slujba regelui. Pentru aceasta, regele le-a randuit sa li se dea in fiecare zi bucate din bucatele lui si vin din vinul lui.
6. Printre ei se aflau din fiii lui Iuda: Daniel, Anania, Misael si Azaria.
7. Si capetenia famenilor le-a dat nume si a chemat pe Daniel, Beltsatar, pe Anania, Sadrac, pe Misael, Mesac si pe Azaria, Abed-Nego.
8. si Daniel si-a pus in gand sa nu se spurce cu bucatele si vinul regelui si a cerut voie capeteniei famenilor sa nu se pangareasca.
9. Si Dumnezeu i-a dat sa afle inaintea capeteniei famenilor bunavointa sl indurare.
10. Si a zis capetenia famenilor catre Daniel: “Ma tem numai de domnul meu, regele, care v-a randuit mincarurile si bauturile; pentru ce sa vada el mai trase chipurile voastre decat ale tinerilor celor de o varsta cu voi? Voi puneti in primejdie capul meu inaintea regelui.
11. Si a grait Daniel catre supraveghetorul pe care capetenia famenilor il pusese peste Daniel, Anania, Misael si Azaria:
12. “Incearca o data cu servii tai timp de zece zile si da-ne sa mancam bucate din zarzavaturi si sa bem apa!
13. Apoi sa te uiti la chipurile noastre si la chipul tinerilor care mananca din bucatele regelui si cum ti se va parea, asa fa cu supusii tai!”
14. Atunci el le-a ascultat aceasta rugaminte si a incercat timp de zece zile.
15. Si dupa un rastimp de zece zile, ei aratau mai frumosi si mai grasi la trup decat toii tinerii care mancau din bucatele regelui.
16. Atunci supraveghetorul le-a inlocuit mancarea lor si vinul - bautura dor - si le-a dat mancaruri de legume.
17. Si acestor patru tineri le-a dat Dumnezeu stiinta si pricepere in oricare scriere, precum si intelepciune, incat Daniel putea sa talcuiasca vedeniile si visele.
18. Si dupa acel rastimp hotarat de rege ca sa-i aduca, i-a infatisat capetenia famenilor inaintea lui Nabucodonosor.
19. Si a grait regele cu ei, dar n-a aflat pe nimeni printre ei toti ca pe Daniel, Anania, Misael si Azaria. Si ei au inceput sa slujeasca pe rege.
20. Si in toate intrebarile, asupra carora regele le cerea dezlegarea, cand era vorba de intelepciune si de pricepere, ii gasea pe ei de zece ori mai isteti decat magii si prezicatorii din tot regatul lui.
21. Si a ramas Daniel acolo pana in anul intai al domniei lui Cirus.

CAPITOLUL 2
Visul regelui talcuit de Daniel.

1. Si in anul al doilea al domniei lui Nabucodonosor, a visat Nabucodonosor vise, iar duhul lui s-a tulburat si somnul nu-l mai prindea.
2. Si a poruncit regele sa cheme pe vrajitori, pe prezicatori, pe magi si pe caldei, ca sa-i spuna regelui visele lui; si ei au intrat si s-au infatisat inaintea regelui.
3. Si le-a zis lor regele: “Am visat un vis; duhul imi este tulburat si vreau sa stiu visul”.
4. Atunci caldeii au grait catre rege in grai arameian: “O, rege, sa traiesti in veac! Spune servilor tai visul si noi iti vom descoperi talcuirea”.
5. Raspuns-a regele si a zis catre caldei: “Sa stiti ca hotararea am luat-o! Daca nu-mi veti face cunoscut visul si talcuirea lui, veti fi taiati in bucati, iar casele voastre prefacute in gramezi de ruine.
6. Dar daca imi faceti cunoscut visul si talcuirea lui veti primi de la mine daruri bogate si cinstire multa; deci aratati-mi visul si talcuirea lui!”
7. Ei au raspuns pentru a doua oara si au zis: “0, rege, spune servilor tai visul, iar noi iti vom face cunoscuta talcuirea lui!”
8. Raspuns-a si a zis regele: “Fara indoiala, eu stiu ca voi cautati sa castigati vreme, fiindca vedeti ca eu hotararea am luat-o;
9. Ca daca nu-mi faceti cunoscut visul, este ca aveti de gand sa va sfatuiti unul cu altul si sa spuneti inaintea mea vorbe mincinoase si inselatoare, pana cand vremurile se vor schimba. De aceea spuneti-mi acum visul si eu voi sti daca voi puteti sa-mi descoperiti si talcuirea lui!”
10. Raspuns-au caldeii in fata regelui si au zis: “Nu se afla om pe pamant care sa poata face cunoscut ceea ce cere regele, fiindca nici un rege, oricat de mare si de puternic ar fi, nu ar cere asa ceva de la nici un talcuitor de semne, vrajitor, sau caldeu.
11. Si lucrul pe care il cere regele este greu si nimeni altul nu poate sa-l descopere inaintea lui, decat zeii al caror locas nu este printre cei muritori”.
12. Din aceasta pricina regele s-a maniat si, in marea lui furie, a poruncit sa fie ucisi toti inteleptii din Babilon.
13. Cand a iesit porunca, sa fie omorati inteleptii, trebuia sa fie omorat si Daniel si cei dimpreuna cu el.
14. Atunci Daniel si-a indreptat cuvantul cu intelepciune si iscusinta catre Arioh, mai-marele garzii regelui, care iesise sa omoare pe inteleptii din Babilon,
15. Si a inceput sa graiasca catre Arioh, imputernicitul regelui: “De ce a dat regele o porunca asa de aspra?” Dupa ce Arioh i-a lamurit lui Daniel rostul poruncii,
16. Daniel a plecat si a rugat pe rege sa-i lase vreme ca sa-i descopere talcul.
17. Dupa aceasta Daniel s-a dus in casa lui si a dat de stire lui Anania, Misael si Azaria, prietenii lui, care este pricina,
18. Cerandu-le sa roage fierbinte milostivirea lui Dumnezeu din ceruri pentru aceasta taina, ca sa nu lase sa piara Daniel si prietenii lui impreuna cu ceilalti intelepti ai Babilonului.
19. Atunci i s-a descoperit lui Daniel taina aceasta intr-o vedenie de noapte. Si a preaslavit Daniel pe Dumnezeul cerului.
20. Si a inceput Daniel a grai: “Sa fie numele lui Dumnezeu binecuvantat din veac si pana in veac, ca a Lui este intelepciunea si puterea.
21. Si El este Cel care schimba timpurile si ceasurile, Cel care da jos de pe tron pe regi si Cel care ii pune; El da intelepciune celor intelepti si stiinta celor priceputi.
22. El descopera cele mai adanci si cele mai ascunse lucruri, stie ce se petrece in intuneric si lumina salasluieste cu El.
23, Pe Tine, Dumnezeule al parintilor mei, Te preaslavesc si Iti multumesc tie, ca mi-ai dat mie intelepciune si pricepere si m-ai facut sa cunosc acum ceea ce noi Ti-am cerut rugandu-Te, caci Tu ne-ai descoperit taina regelui”.
24. Apoi Daniel s-a dus la Arioh, pe care regele il insarcinase sa omoare pe inteleptii Babilonului si i-a grait asa: “Nu da mortii pe inteleptii Babilonului! Du-ma inaintea regelui si eu ii voi descoperi regelui talcuirea”.
25. Atunci Arioh a dus grabnic inauntru pe Daniel in fata regelui si i-a vorbit astfel: “Am gasit un iudeu dintre cei adusi in robie care poate sa talcuiasca visul”.
26. Raspuns-a regele si a zis catre Daniel, care se cheama Beltsatar: “Oare esti tu in stare sa-mi spui visul pe care l-am avut precum si talcuirea lui?”
27. Daniel a raspuns inaintea regelui zicand: “Taina pe care vrea sa o afle regele nu pot s-o faca cunoscuta lui nici inteleptii, nici prezicatorii, nici vrajitorii, nici cititorii in stele.
28. Dar este un Dumnezeu in ceruri, Care descopera tainele si Care a facut cunoscut regelui Nabucodonosor ce se va intampla in vremurile ce vor veni. Iata care este visul si vedenia pe care le-ai avut cand erai culcat in patul tau:
29. Tie, rege, iti treceau ganduri prin minte, cand erai in patul tau, pentru ceea ce se va intampla mai pe urma si Cel ce ti-a descoperit taina ti-a dat sa stii ce va fi.
30. Si mie, nu prin intelepciunea care ar fi in mine mai mult decat la toti cei vii, mi s-a descoperit taina aceasta, ci ca sa se faca stiut regelui intelesul ei ca sa cunosti gandurile inimii tale.
31. O, rege! Tu priveai si iata un chip - acest chip era peste masura de mare si stralucirea lui neobisnuita statea inaintea ta si infatisarea lui era grozava.
32. Acest chip avea capul de aur curat, pieptul si bratele de argint, pantecele si coapsele de arama,
33. Pulpele de fier, iar picioarele o parte de fier si o parte de lut.
34. Tu priveai si iata o piatra desprinsa, nu de mana, a lovit chipul peste picioarele de fier si de lut si le-a sfaramat.
35. Atunci au fost sfaramate in acelasi timp fierul, lutul, arama, argintul si aurul si au ajuns ca pleava de pe arie vara si vantul le-a luat cu sine fara ca sa se gaseasca locul lor; iar piatra care a lovit chipul a crescut munte mare si a umplut tot pamantul.
36. Iata visul, iar talcuirea lui o vom spune inaintea regelui.
37. Tu, rege al regilor, caruia Dumnezeul cerului i-a dat regatul, puterea, taria si marirea,
38. Si in mainile caruia a dat pe fiii oamenilor in orice tinut ar locui, precum si fiarele campului si pasarile cerului si i-a dat stapanire peste toate, tu esti capul de aur.
39. Si dupa tine se va ridica un alt regat mai mic decat al tau, apoi un al treilea regat de arama, care va stapani peste tot pamantul.
40. Si un al patrulea regat va fi tare ca fierul si, dupa cum fierul sfarama si zdrobeste totul, asa si el va sfarama si va preface totul in pulbere, ca fierul care face totul bucati.
41. Iar picioarele pe care le-ai vazut si degetele, unele de lut de olar si altele de fier, inseamna ca va fi un regat impartit si va fi tare ea fierul, dupa cum tu ai vazut fier amestecat cu lut.
42. Si degetele picioarelor, unele de fier si altele de lut, inseamna ca regatul va fi parte tare, parte subred.
43. Si dupa cum ai vazut fierul amestecat cu lutul, asa se vor amesteca prin inrudiri, dar nu vor avea legatura temeinica intre ele, dupa cum fierul nu se poate amesteca la un loc cu lutul.
44. Iar in vremea acestor regi, Dumnezeul cerului va ridica un regat vesnic care nu va fi nimicit niciodata si care nu va fi trecut la alt popor; El va sfarama si va nimici toate aceste regate si singur El va ramane in veci.
45. Dupa cum tu ai vazut ca o piatra a fost desprinsa din munte, nu de mana, si a zdrobit fierul, arama, lutul, argintul si aurul, Marele Dumnezeu a dat de stire regelui ceea ce va fi in viitor; visul este adevarat si talcuirea lui neindoielnica”.
46. Atunci imparatul Nabucodonosor a cazut cu fata la pamant si s-a inchinat inaintea lui Daniel si a dat porunca sa-i aduca jertfe si tamaieri.
47. Raspuns-a regele catre Daniel si a zis: “Cu adevarat ca Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor si Stapanul regilor, descoperitorul tainelor, caci tu ai putut sa descoperi aceasta taina”.
48. Atunci regele a ridicat la mare vrednicie pe Daniel si i-a dat daruri si numeroase lucruri de mare pret si 1-a pus guvernator peste tot tinutul Babilonului si capetenie peste toti inteleptii Babilonului.
49. La rugamintea lui Daniel, regele a insarcinat pe Sadrac, Mesac si Abed-Nego cu ocarmuirea tinutului Babilonului, iar Daniel a ramas la curtea regelui.

CAPITOLUL 3
Chipul cel de aur si cei trei tineri in cuptorul de foc.

1. Regele Nabucodonosor a facut un chip de aur inalt de saizeci de coti, lat de sase coti si 1-a asezat in campia Dura (Deir) din tinutul Babilonului.
2. Si regele Nabucodonosor a trimis sa adune pe satrapi, pe mai-marii dregatori, pe carmuitori, pe conducatorii ostirilor, pe vistiernici, pe cunoscatorii de legi, pe judecatori si pe toti ceilalti dregatori ai tinuturilor, ca sa vina la sfintirea chipului pe care il ridicase regele Nabucodonosor.
3. Atunci s-au adunat satrapii, dregatorii cei mari, carmuitorii, conducatorii ostirilor, vistiernicii, legiuitorii, judecatorii si toti ceilalti dregatori ai tinuturilor la sfintirea chipului pe care il ridicase Nabucodonosor si au stat inaintea chipului ridicat de Nabucodonosor.
4. Si indata un crainic a strigat cu glas tare: “Iata ce vi se porunceste voua, popoarelor, neamurilor si limbilor:
5. De indata ce veti auzi glasul trambitei, flautului, chitarei, harpei, psalterionului, cimpoiului si al tuturor instrumentelor muzicale, veti cadea la pamant si va veti inchina chipului de aur pe care 1-a ridicat regele Nabucodonosor;
6. Iar cine nu va cadea la pamant si nu se va inchina, chiar in acea clipa va fi aruncat in mijlocul unui cuptor cu foc arzator!”
7. De aceea, cand toate popoarele au auzit glasul trambitei, al flautului, al chitarei, al harpei, al psalterionului si al tuturor instrumentelor muzicale, toate popoarele, neamurile si limbile au cazut la pamant si s-au inchinat chipului de aur pe care il ridicase regele Nabucodonosor.
8. In acelasi timp s-au apropiat cativa barbati caldei, care au parat pe iudei.
9. Ei au inceput sa spuna regelui Nabucodonosor: “O, rege, sa traiesti in veac!
10. Tu porunca ai dat, ca oricine va auzi glasul trambitei, al flautului, al chitarei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului si al altor instrumente muzicale, sa cada la pamant si sa se inchine chipului de aur.
11. Iar cine nu va cadea la pamant, nici se va inchina, sa fie aruncat in mijlocul unui cuptor cu foc arzator.
12. Dar sunt niste iudei, pe care i-ai pus carmuitori peste tinutul Babilonului: Sadrac, Mesac si Abed-Nego. Acesti barbati, nici ca au luat in seama porunca ta, o, rege; dumnezeului tau nu-i slujesc si chipului de aur pe care tu l-ai inaltat nu-i aduc inchinare!”
13. Atunci regele Nabucodonosor, plin de manie si de zbucium, a poruncit sa i se aduca inainte Sadrac, Mesac si Abed-Nego. Indata au adus pe acesti barbati inaintea regelui.
14. Nabucodonosor le-a zis: “Este, oare, adevarat, Sadrac, Mesac si Abed-Nego, ca voi nu slujiti dumnezeului meu si chipului de aur pe care eu l-am asezat si nu-i cadeti la pamant cu rugaciuni?
12. Acum, fiti gata si atunci cand veti auzi glasul trambitei, al flautului, al chitarei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului si al altor instrumente muzicale, sa cadeti la pamant si sa va inchinati chipului pe care eu l-am facut; iar daca nu vreti sa va inchinati, intr-o clipa veti fi aruncati in mijlocul unui cuptor cu foc arzator. Si care dumnezeu va va scapa din mana mea?”
16. Raspuns-au Sadrac, Mesac si Abed-Nego si au zis regelui: O, Nabucodonosor, noi n-avem nevoie ca la aceasta sa-ti dam un raspuns!
17. Daca, intr-adevar, Dumnezeul nostru Caruia Ii slujim poate sa ne scape, El ne va scapa din cuptorul cel cu foc arzator si din mana ta, o, rege!
18. Si chiar daca nu ne va scapa, stiut sa fie de tine, o, rege, ca noi nu vom sluji dumnezeilor tai si inaintea chipului de aur pe care tu l-ai asezat nu vom cadea la pamant!”
19. Atunci Nabucodonosor s-a umplut de manie si si-a schimbat infatisarea fetei sale fata de Sadrac, Mesac si Abed-Nego. Si incepand iarasi a grai, a poruncit sa incalzeasca cuptorul de sapte ori mai mult decat era de obicei.
20. Si a poruncit celor mai puternici oameni din ostirea lui sa lege pe Sadrac, Mesac si Abed-Nego si sa-i arunce in cuptorul cel cu foc arzator.
21. Atunci acesti oameni, imbracati cum erau, cu mantie, incaltaminte, palarie si cu toata imbracamintea lor, au fost legati si aruncati in mijlocul cuptorului cu foc arzator.
22. Fiindca porunca regelui era grabnica si cuptorul foarte infierbantat, acei oameni care au aruncat pe Sadrac, Mesac si Abed-Nego au fost mistuiti de vapaia focului.
23. Si acesti trei barbati, Sadrac, Mesac si Abed-Nego au cazut legati in mijlocul cuptorului cu foc arzator.
24. Atunci regele Nabucodonosor a fost cuprins de spaima si s-a sculat in graba. El a inceput a grai si a zis catre sfetnicii sai: “Oare, n-am aruncat noi trei barbati legati in mijlocul cuptorului cu foc arzator?” Raspuns-au si i-au zis: “Cu adevarat, asa este, o, rege!”
25. Si incepand din nou a grai, a zis: “Iata, eu vad patru barbati dezlegati, umbland prin mijlocul cuptorului, nevatamati, iar chipul celui de al patrulea, ca fata unuia dintre fiii zeilor”.
26. Atunci s-a apropiat Nabucodonosor de gura cuptorului cu foc arzator si, incepand a grai, a zis: “Sadrac, Mesac si Abed-Nego, slujitorii mei, iesiti afara si veniti la mine!” Atunci Sadrac, Mesac si Abed-Nego au iesit dinauntrul cuptorului.
27. Si adunandu-se satrapii, dregatorii cei mai mari, carmuitorii si sfetnicii regelui, au vazut ca focul nu pricinuise nici o vatamare trupului acestor oameni, ca nici perii capului nu se parlisera si ca hainele lor erau neschimbate si ca nici macar nu miroseau a foc.
28. Raspuns-a Nabucodonosor si a zis: “Binecuvantat sa fie Dumnezeul lui Sadrac, Mesac si Abed-Nego, Care a trimis pe ingerul Sau si a izbavit pe servii Sai, care isi pusesera nadejdea in El si care au calcat porunca regelui si si-au dat trupurile lor ca sa nu slujeasca si sa nu se inchine altor dumnezei decat Dumnezeului lor.
29. Si poruncesc: Popoare, neamuri si limbi, toti aceia care ar vorbi de rau pe Dumnezeul lui Sadrac, Mesac si Abed-Nego, sa fie taiati in bucati si casele lor sa fie nimicite, fiindca nu este un alt dumnezeu care sa-i poata izbavi intr-acest chip”.
30. Dupa aceasta a intarit regele in slujbele lor pe Sadrac, Mesac si Abed-Nego, peste tinutul Babilonului.
31. Regele Nabucodonosor a dat hrisov catre toate popoarele, neamurile si limbile care locuiesc pe tot pamantul: “Pacea voastra sa sporeasca!
32. Placutu-mi-a sa vestesc minunile si faptele cele peste fire, pe care le-a facut mie Dumnezeul cel Preainalt.
33. Cat de mari sunt minunile Lui si cat de puternice sunt faptele cele peste fire! Imparatia Lui este imparatie vesnica si stapanirea Lui tine din neam in neam!

CAPITOLUL 4
Al doilea vis si talcuirea lui.

l. Eu, Nabucodonosor, stam fara de grija in casa mea si bucuros de viata in patul meu.
2. Am visat un vis care m-a inspaimantat; si gandurile mele cand stam culcat in patul meu si vedeniile pe care le-am avut m-au framantat adanc.
3. Si am poruncit sa mi se aduca in fata mea toti inteleptii din Babilon, care sa-mi talcuiasca visul.
4. Atunci au sosit talcuitorii de semne, prezicatorii, caldeii si cititorii in stele si le-am spus visul, dar ei nu mi-au dat talcuirea lui.
5. Iar in cele din urma s-a infatisat inaintea mea Daniel, al carui nume este Beltsatar, dupa numele dumnezeului meu si care are in al Duhul Dumnezeului celui Sfant si i-am spus visul:
6. “Beltsatar, tu, mai-marele talcuitorilor de semne, tu, cel in care stiu ca locuieste Duhul lui Dumnezeu celui Sfant si ca nici o taina nu-ti este grea, ia aminte la visul pe care l-am visat si spune-mi talcuirea lui!
7. Vedenia pe care am avut-o, cand eram culcat in patul meu, a fost: “Ma uitam si iata un copac in mijlocul pamantului, inalt foarte.
8. Copacul crestea si era puternic si varful lui ajungea pana la cer si se putea vedea pana la capatul pamantului.
9. Frunzisul lui era frumos si roadele lui multe, si hrana pentru toti se afla in el. Sub el cautau umbra fiarele campului, iar in ramurile lui isi faceau cuiburi pasarile cerului si din el se hraneau toate vietuitoarele.
10. Priveam in vedenia pe care am avut-o, cand eram in patul meu si iata un inger, un sfant, se cobora din ceruri;
11. El a strigat cu glas tare si a poruncit asa: Doborati copacul si taiati-i crengile, scuturati frunzele lui si imprastiati roadele lui, ca animalele sa fuga de sub el si pasarile din frunzisul lui!
12. Iar butucul si radacinile sa ramana in pamant in legaturi de fier si de arama, in iarba campului! Din roua cerului sa fie udat si cu dobitoacele campului sa imparta iarba pamantului.
13. Inima lui sa nu mai fie inima de om, ci o inima de dobitoc sa-i fie data si sapte ani sa treaca peste el!
14. Aceasta hotarare se sprijina pe porunca ingerilor, iar porunca sfintilor este ca sa cunoasca cei vii ca Cel Preainalt stapaneste peste imparatia oamenilor, pe care o da cui vrea si poate sa ridice peste ea pe cel mai de jos dintre oameni.
15. Acesta este visul pe care l-am visat eu, regele Nabucodonosor, iar tu, Beltsatar, spune talcuirea lui, caci toti inteleptii regatului meu nu pot sa-mi faca cunoscuta talcuirea. Tu insa esti in stare, fiindca ai in tine Duhul Dumnezeului celui Sfant”.
16. Atunci Daniel, al carui nume este Beltsatar, a ramas inmarmurit pentru o clipa si gandurile lui s-au tulburat. Regele a prins din nou a grai si a zis: “Beltsatar, visul si talcuirea lui sa nu te infricoseze!” Raspuns-a Beltsatar si a zis: “O, stapane, visul sa fie pentru cei ce te urasc pe tine, iar talcuirea lui pentru vrajmasii tai!
17. Copacul pe care tu l-ai vazut, mare si puternic, care cu varful ajungea pana la cer si se vedea pana la capatul pamantului,
18. Cu frunzis frumos, cu rod mult si din care se hraneau toti, sub care se adaposteau fiarele campului, iar in ramurile lui faceau cuiburi pasarile cerului,
19. Acela esti tu, o, rege, tu, care te-ai marit si te-ai facut puternic, ai crescut si ai ajuns pana la ceruri, ai stapanirea ta pana la marginea pamantului.
20. Iar ca a vazut regele un inger, un sfant, coborandu-se din cer si zicand: Doborati copacul si nimiciti-l, dar butucul si radacinile lui lasati-le in pamant si in legaturi de fier si de arama, in iarba pamantului, si de roua cerului sa fie udat si cu animalele campului sa fie partas pana ce vor trece peste el sapte ani,
21. Aceasta inseamna, o, rege, ca hotararea Celui Preainalt se va implini peste stapanul meu regele,
22. Ca tu vei fi alungat dintre oameni si vei locui impreuna cu animalele campului si vei manca iarba si din roua cerului vei fi udat si vor trece peste tine sapte ani, pana ce tu vei cunoaste ca Cel Preainalt are stapanirea peste imparatia oamenilor si o da cui voieste.
23. Si daca a poruncit sa lase butucul si radacinile copacului, inseamna ca regatul tau va fi ocrotit pentru tine indata ce tu vei recunoaste ca Cerul are stapanirea.
24. De aceea, o, rege, placut sa-ti fie sfatul meu inaintea ta: Rascumpara pacatele tale prin fapte de dreptate si nedreptatile tale prin mila catre cei saraci, daca vrei ca bunastarea in care te afli sa dainuiasca”.
25. Totul s-a implinit cu regele Nabucodonosor.
26. Dupa douasprezece luni, cand regele Nabucodonosor se plimba in palatul regal din Babilon,
27. A prins a grai zicand: “Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care l-am cladit eu intru taria puterii mele si spre cinstea stralucirii mele, ca resedinta regala?”
28. Pe cand cuvantul era inca in gura regelui, un glas s-a coborat din cer: “Tie, rege Nabucodonosor, ti se spune: Regatul s-a luat de la tine.
29. Si dintre oameni vei fi izgonit, vei locui cu animalele campului si vei paste iarba si vor trece sapte ani peste tine, pana ce vei recunoaste ca Cel Preainalt are putere peste imparatia oamenilor si ca o da cui voieste!”
30. Indata s-a implinit cuvantul asupra lui Nabucodonosor, caci a fost alungat dintre oameni si a mancat iarba ca animalele si trupul lui era udat de roua pana cand parul i-a crescut ca penele vulturilor si unghiile ca ghiarele pasarilor.
31. “Si dupa trecerea acestui timp, eu Nabucodonosor, am ridicat ochii mei la cer si mintea mi-a venit din nou si am binecuvantat pe Cel Preainalt si Celui vesnic viu l-am adus lauda si preamarire, ca puterea Lui este putere vesnica, iar imparatia Lui din neam in neam.
32. Toti locuitorii pamantului sint socotiti ca o nimica si El face ce voieste cu ostirea cereasca si cu locuitorii pamantului si nimeni nu poate sa-L impiedice la lucrul Lui si sa-I zica: “Ce faci Tu?”
33. In acelasi timp mi-a venit mintea la loc si, spre gloria regatului meu, mi-a venit iarasi maretia si stralucirea si sfetnicii mei si dregatorii cei mari m-au chemat si regatul mi-a fost dat in stapanire, iar puterea mea a crescut si mai mult.
34. Acum, eu, Nabucodonosor, laud, inalt si preamaresc pe Imparatul cerului; toate faptele Lui sunt adevarate si caile Lui drepte, iar pe cei ce umbla mandri poate sa-i smereasca!”

CAPITOLUL 5
Ospatul lui Belsatar (Baltazar), scrierea minunata si talcuirea ei.

1. Regele Belsatar a facut un mare ospat pentru o mie din dregatorii sai si in fata celor o mie a baut vin.
2. Belsatar cand era in toiul ospatului, la bautul vinului, a poruncit sa aduca vasele de aur si de argint pe care Nabucodonosor, tatal sau, le luase din templul din Ierusalim, ca regele sa bea vin din ele, impreuna cu dregatorii sai, femeile sale si concubinele sale.
3. Atunci au fost aduse vasele de aur si de argint care fusesera luate din templul lui Dumnezeu din Ierusalim si au baut din ele regele si dregatorii sai, femeile sale si concubinele sale.
4. Ei au baut vin si au preamarit pe dumnezeii de aur, de argint, de arama, de fier, de lemn si de piatra.
5. In aceeasi clipa au iesit degetele unei maini de om, care au scris in fata sfesnicului celui mare pe tencuiala peretelui palatului regal, si regele a vazut varful degetelor mainii care scria.
6. Atunci fata regelui s-a ingalbenit si gandurile lui s-au tulburat; incheieturile coapselor sale au slabit, iar genunchii i se izbeau unul de altul neincetat.
7. Regele a inceput sa strige din toate puterile sa i se aduca prezicatorii, caldeii si talcuitorii de semne. Atunci el a prins a grai si a zis tuturor inteleptilor din Babilon: “Oricine va citi scrisul acesta si imi va arata talcuirea lui va fi imbracat in vesmant de purpura, lant de aur i se va pune imprejurul gatului lui si va carmui ca al treilea in regatul meu!”
8. Atunci au venit toti inteleptii regelui, dar nu au putut citi scrisul, nici sa-i faca cunoscut intelesul lui.
9. Regele Belsatar s-a inspaimantat foarte, fata lui s-a ingalbenit, iar dregatorii lui au ramas inmarmuriti.
10. Regina, auzind strigatul regelui si al dregatorilor, s-a dus in camara de ospat. Ea a inceput a grai si a zis: “O, rege, sa traiesti in veac! Gandurile tale sa nu te inspaimante, si chipul fetei tale sa nu se schimbe!
11. In regatul tau se afla un om care are in el Duhul lui Dumnezeu celui Sfant si in vremea domniei tatalui tau a fost descoperita in el lumina, pricepere si intelepciune, ca intelepciunea dumnezeiasca, iar regele Nabucodonosor, tatal tau, l-a pus mai-marele talcuitorilor ele semne, al caldeilor, al cititorilor in stele si al inteleptilor.
12. Din pricina ca s-a descoperit in Daniel un duh inalt, o stiinta si o pricepere de a talcui visele, de a dezlega lucrurile greu de inteles si de a descoperi tainele, pentru aceasta regele i-a dat numele de Beltsatar. Deci cheama pe Daniel, si el iti va arata talcuirea”.
13. Daniel a fost adus inaintea regelui. Regele a zis atunci lui Daniel: “Tu esti Daniel, cel dintre robii iudei pe care i-a adus tatal meu din Iuda?
14. Am auzit ca in tine este Duhul lui Dumnezeu si ca in tine se afla lumina, pricepere si intelepciune fara seaman.
15. Acum au fost adusi la mine inteleptii si prezicatorii ca sa-mi citeasca scrisul acesta si sa-mi faca cunoscuta talcuirea lui, dar nu au fost in stare sa-mi spuna talcuirea acestor cuvinte.
16. Si eu am auzit despre tine ca tu poti sa talcuiesti visele si sa dezlegi cele tainice. Acum, daca tu esti in stare sa citesti scrisul si sa-mi faci cunoscuta talcuirea lui, vei fi imbracat in vesmant de purpura si lant de aur vei avea imprejurul gatului tau si vei carmui ca al treilea in regatul meu”.
17. Atunci Daniel a inceput sa vorbeasca si a grait regelui: “Darurile tale poti sa le pastrezi pentru tine, iar lucrurile de pret da-le altora; caci eu voi citi regelui scrisul si ii voi face cunoscuta talcuirea lui.
18. O, rege! Dumnezeu cel Preainalt a dat lui Nabucodonosor, tatal tau, regatul, marirea, cinstea si stralucirea.
19. Iar din pricina puterii pe care El i-o daduse, toate popoarele, neamurile si limbile erau infricosate si tremurau inaintea lui; el omora pe cine voia si lasa in viata pe cine voia, inalta pe cine voia si cobora pe cine voia.
20. Si pentru ca inima lui se trufise si duhul lui se impietrise pana la mandrie, a fost coborat de pe scaunul regatului sau si vrednicia lui i-a fost luata;
21. Si a fost izgonit din neamul omenesc, iar inima i s-a facut asemenea dobitoacelor, si a locuit cu asinii salbatici, mancand iarba ca boii si si-a udat trupul din roua cerului pana a recunoscut ca Dumnezeu cel Preainalt are putere peste imparatia oamenilor si asaza peste ea pe cine vrea.
22. Si tu, fiul sau, Belsatar, tu nu esti smerit cu inima, macar ca tu stii toate acestea.
23. Si te-ai ridicat impotriva Stapanului cerului si ai adus vasele templului Sau inaintea ta, si ai baut vin din ele, tu si dregatorii tai, femeile tale si concubinele tale, si ai preamarit dumnezei de argint, de aur, de arama, de fier, de lemn si de piatra, dumnezei care nu vad, nici nu aud si nici nu cunosc nimic, iar pe Dumnezeul in mana Caruia este suflarea ta si toate caile tale, nu L-ai cinstit.
24. Atunci a trimis El varful mainii care a scris aceste cuvinte.
25. Iata inscriptia care a fost scrisa: Mene, mene, techel ufarsin.
26. Aceasta este talcuirea cuvantului mene: Dumnezeu a numarat zilele regatului tau si i-a pus capat.
27. Techel: l-a cantarit in cantar si l-a gasit usor.
28. Peres: a impartit regatul tau si 1-a dat Mezilor si Persilor”.
29. Atunci a poruncit Belsatar si au imbracat pe Daniel in vesmant de purpura si i-au pus lant de aur la gatul lui si au dat de veste ca el va carmui ca al treilea in imparatie.
30. Chiar in noaptea aceea a fost omorat Belsatar, imparatul Caldeilor.

CAPITOLUL 6
Daniel in groapa cu lei.

1. Si Darius Medul a ajuns rege cand era in varsta de aproape 62 de ani.
2. Si i-a placut lui Darius sa puna peste regatul lui 120 de satrapi, care sa poarte de grija in tot regatul,
3. Iar in fruntea lor, trei dregatori dintre care unul era Daniel, si acesti satrapi trebuia sa le dea lor socoteala, astfel ca regele sa nu fie pagubit.
4. Insa Daniel era mai presus decat toti dregatorii si satrapii, fiindca in el era un duh inalt si regele isi pusese in gand sa-l puna mai mare peste tot regatul.
5. Atunci dregatorii si satrapii s-au trudit sa gaseasca lui Daniel vreo pricina din partea carmuirii regatului, dar n-au putut sa-i afle nici o pricina sau lucru rau, caci el era credincios si nici o trecere cu vederea sau greseala nu i s-a putut pune in seama.
6. Atunci oamenii acestia au zis: “Daca nu-i gasim lui Daniel nici o pricina, cu toate acestea ii vom afla lui una, in legea Dumnezeului lui”.
7. Dregatorii si satrapii acestia s-au dus atunci in graba la rege si asa i-au grait: “O, rege Darius, sa traiesti in veac!
8. Toti marii dregatori ai regatului, marii carmuitori, satrapii, sfetnicii si guvernatorii s-au sfatuit laolalta ca regele sa dea o porunca si sa se randuiasca oprirea ca oricine s-ar ruga vreme de treizeci de zile altui dumnezeu si om in afara de tine, rege, sa fie aruncat in groapa cu lei.
9. Acum, o, rege, fa cunoscuta oprirea si da porunca scrisa, care, potrivit legii Mezilor si Persilor, nu se mai poate schimba”.
10. Asadar, regele Darius a dat oprire scrisa si porunca.
11. Indata ce Daniel a aflat ca o porunca a fost data, a intrat in casa sa, care avea in camara de sus fereastra deschisa inspre Ierusalim si in fiecare zi ingenunchea de trei ori, s-a rugat si a laudat pe Dumnezeu, cum facea si mai inainte.
12. Atunci barbatii aceia au venit in numar mare si au aflat pe Daniel rugandu-se si cerand mila lui Dumnezeu.
13. Apoi s-au apropiat si au grait inaintea regelui privitor la porunca regala: “Oare n-ai poruncit tu ca oricine s-ar ruga timp de treizeci de zile la oricare alt dumnezeu sau om, in afara de tine, rege, sa fie aruncat intr-o groapa cu lei?” Raspuns-a regele si a zis: “Lucrul ramane hotarat si, dupa legile Mezilor si Persilor, nu se poate schimba”.
14. Atunci au raspuns ei regelui si au zis: “Daniel, cel dintre robii iudei, nu a luat in seama porunca ta, rege, nici nu s-a ingrijit de oprirea ta, ci de trei ori pe zi isi face rugaciunea”.
15. Cand a auzit regele acestea, s-a tulburat foarte si si-a indreptat gandul spre Daniel, cum ar putea sa-l scape, si pana la apusul soarelui s-a straduit ca sa-l scoata.
16. In urma, oamenii aceia au intrat in graba la rege si i-au zis: “Stiut sa-ti fie, o, rege, ca, dupa legea Mezilor si a Persilor, orice porunca sau oprire data de rege nu se mai poate schimba”.
17. Atunci regele a dat porunca sa aduca pe Daniel si 1-a aruncat in groapa cu lei. Dupa acestea regele a prins a grai si a zis lui Daniel: “Dumnezeul tau pe Care tu Il cinstesti fara incetare, Acela te va scapa!”
18. Apoi s-a adus o piatra care a fost pusa peste gura gropii, iar regele a pecetluit-o cu inelul sau si cu inelul dregatorilor sai, asa ca nimic sa nu se schimbe cu privire la Daniel.
19. Pe urma, imparatul s-a dus in palatul sau si a petrecut noaptea in post si nu au adus langa el concubine, iar somnul nu l-a mai prins.
20. Apoi regele s-a sculat dis-de-dimineata, in revarsat de zori si a venit in graba la groapa cu lei.
21. Si cand s-a apropiat de groapa, a strigat pe Daniel cu glas tare. Atunci regele a prins a grai si a zis lui Daniel: “Daniel, slujitorul Dumnezeului celui viu, Dumnezeul tau, Caruia te inchini neincetat, oare a putut sa te scape de lei?”
22. Apoi Daniel a vorbit cu regele: “O, rege, in veci sa traiesti!
23. Dumnezeu a trimis pe ingerul Sau si a astupat gura leilor, si ei nu mi-au facut nici un rau, pentru ca am fost gasit nevinovat inaintea Lui, precum si in fata ta, rege, n-am facut nici un rau!”
24. Regele s-a bucurat foarte si a poruncit sa scoata pe Daniel din groapa si Daniel a fost scos din groapa si nici o rana nu i-a fost gasita, caci nadajduise in Dumnezeul lui.
25. Atunci a poruncit regele sa aduca pe barbatii aceia care defaimasera pe Daniel si au fost aruncati in groapa cu lei, ei, fiii lor si femeile lor, si nici nu au ajuns bine in fundul gropii, ca leii s-au si napustit asupra lor si le-au sfaramat toate oasele.
26. Regele Darius a scris la toate popoarele, neamurile si limbile care locuiesc peste tot pamantul: “Pacea voastra sa sporeasca!
27. Porunca iese de la mine ca in tot cuprinsul regatului meu sa se teama si sa tremure lumea inaintea Dumnezeului lui Daniel, ca El este Dumnezeul cel viu, Care ramane in veci si imparatia lui nu se va nimici, iar stapanirea Lui nu va avea sfarsit.
28. El poate sa scape si sa libereze, face semne si minuni in cer si pe pamant; El a scapat pe Daniel din ghearele leilor”.
29. Si Daniel se afla intr-o stare fericita in regatul lui Darius si in regatul lui Cirus, regele Persilor.

CAPITOLUL 7
Vedenia lui Daniel, in care se arata cele patru fiare.

1. In anul dintai al lui Belsatar, regele Babilonului, Daniel a visat un vis, si vedeniile pe care le-a avut cand era culcat in patul lui il infricosara. Atunci el a scris visul si a povestit ceea ce era mai de seama dintre fapte.
2. Daniel a inceput a grai, zicand: “Vazut-am in vedenia mea din timpul noptii cum cele patru vanturi ale cerului au sfredelit marea cea necuprinsa.
3. Si patru fiare uriase au iesit din mare, una mai deosebita decat alta.
4. Cea dintai semana cu un leu si avea aripi de vultur. M-am uitat la ea pana ce aripile i-au fost smulse si a fost ridicata de pe pamant si pusa pe picioare ca un om si i s-a dat inima de an.
5. Si iata o a doua fiara, cu infatisare de urs, stand intr-o rana, cu trei coaste in gura, intre dinti, si asa i s-a poruncit: “Scoala-te! Mananca multa carne!”
6. Apoi m-am uitat din nou si iata o alta fiara, asemenea unui leopard, avand pe spate patru aripi de pasare; si fiara avea patru capete, si i s-a dat putere.
7. In urma am privit in vedeniile mele de noapte si iata o a patra fiara inspaimantatoare si infricosatoare si nespus de puternica. Ea avea dinti mari de fier si gheare de arama; manca si sfarama, iar ramasita o calca in picioare. Ea se deosebea de toate celelalte fiare de mai inainte si avea zece coarne.
8. M-am uitat cu luare aminte la coarne, si iata un alt corn mic crestea intre ele, si trei din coarnele cele dintai au fost smulse de el. Si iata ca acest corn avea ochi ca ochii de om si gura care graia lucruri mari.
9. Am privit pana cand au fost asezate scaune, si S-a asezat Cel vechi de zile; imbracamintea Lui era alba ca zapada, iar parul capului Sau curat ca lana; tronul Sau, flacari de foc; rotile lui, foc arzator.
10. Un rau de foc se varsa si iesea din el; mii de mii Ii slujeau si miriade de miriade stateau inaintea Lui! Judecatorul S-a asezat si cartile au fost deschise.
11. Eu ma uitam mereu, din pricina multelor vorbe pe care cornul cel mare le graia. Am privit pana cand fiara a fost omorata si trupul ei nimicit si dat focului.
12. Dar si celorlalte fiare li s-a luat stapanirea, si lungimea vietii lor a fost hotarata pana la o vreme si un anumit timp.
13. Am privit in vedenia de noapte, si iata pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului si El a inaintat pana la Cel vechi de zile, si a fost dus in fata Lui.
14. Si Lui I s-a dat stapanirea, slava si imparatia, si toate popoarele, neamurile si limbile Ii slujeau Lui. Stapanirea Lui este vesnica, stapanire care nu va trece, iar imparatia Lui nu va fi nimicita niciodata.
15. Pentru aceasta, eu, Daniel, am fost tulburat cu duhul meu si vedeniile pe care le-am avut ma inspaimantau.
16. M-am apropiat atunci de unul din cei de fata si l-am rugat sa-mi spuna adevarul privitor la toate acestea. Si el mi-a vorbit si mi-a facut cunoscut intelesul acestor lucruri.
17. “Aceste fiare, patru la numar, inseamna ca patru regi se vor ridica pe pamant,
18. Si sfintii Celui Preainalt vor primi regatul si il vor tine in stapanire in veci si in vecii vecilor.
19. Dupa aceasta l-am rugat sa-mi spuna adevarul despre fiara a patra, care se deosebea de toate celelalte si care era afara din cale de inspaimantatoare, cu dinti de fier si cu gheare de arama si care manca, sfarama, iar ceea ce ramanea calca in picioare;
20. Si despre cele zece coarne care erau pe capul sau si despre celalalt care crestea si inaintea caruia au cazut cale trei si avea ochi si gura care graia lucruri mari si care era mult mai mare decat celelalte.
21. M-am uitat, si cornul acela purta razboi cu cei sfinti si i-a biruit,
22. Pana ce a venit Cel vechi de zile si a facut dreptate sfintilor Celui Preainalt, pana ce s-a implinit vremea si imparatia a ajuns sub stapanirea sfintilor.
23. El a raspuns astfel: “Fiara a patra inseamna ca un al patrulea rege va fi pe pamant, care se va deosebi de toate celelalte regate, care va manca tot pamantul, il va calca in picioare si il va zdrobi.
24. Si cele zece coarne inseamna ca din acest regat se vor ridica zece regi, si un altul se va scula dupa ei; el se va deosebi de cei dinaintea lui si va dobori la pamant trei regi.
25. Si va grai cuvinte de defaimare impotriva Celui Preainalt si va asupri pe sfintii Celui Preainalt, si isi va pune in gand sa schimbe sarbatorile si legea, si ei vor fi dati in mana lui o vreme si vremuri si jumatate de vreme.
26. Si judecata se va face si i se va lua stapanirea, ca sa-l nimiceasca si sa-l prabuseasca pentru totdeauna.
27. Iar regatul si stapanirea si marirea regilor de sub ceruri se vor da poporului sfintilor Celui Preainalt; imparatia Lui este imparatie vesnica si toate stapanirile Ii vor sluji Lui si pe El Il vor asculta”.
28. Iata sfarsitul vorbirii mele cu el. Pe mine, Daniel, gandurile mele m-au infricosat foarte si fata mi s-a schimbat si am pastrat cuvantul in inima mea.

CAPITOLUL 8
Vedenia berbecului si a tapului.

l. In anul al treilea al domniei regelui Belsatar mi s-a aratat mie, lui Daniel, o vedenie, afara de cele ce mi se aratasera la inceput.
2. Si m-am uitat in vedenie si, cand priveam, parca eram in capitala Suza, care este in tara Elamului si, stand cu privirea atintita, eram pe fluviul Ulai.
3. Si am ridicat ochii mei si m-am uitat si iata un berbec cu doua coarne stand in picioare in fata fluviului si coarnele lui erau lungi, iar unul mai lung decat celalalt si cel mai lung crestea cel din urma.
4. Am vazut berbecul lovind cu coarnele la apus, la miazanoapte si la miazazi si nici o fiara nu-i putea sta impotriva si nimeni nu scapa de asuprirea lui. El facea ce voia si crestea.
5. Si m-am uitat cu luare aminte si iata un tap venea de la apus pe deasupra fetei pamantului, fara ca sa-l atinga. Si tapul avea un corn intre ochi, care corn se putea zari.
6. si a venit pana la berbecul cel cu doua coarne pe care l-am vazut stand in fata fluviului si s-a napustit spre el cu toata taria puterii lui.
7. Si l-am vazut cum s-a apropiat de berbec, s-a intaratat impotriva lui si a lovit berbecul si i-a sfaramat cele doua coarne, iar berbecul nu mai avea putere sa i se impotriveasca; si l-a aruncat la pamant si 1-a calcat in picioare si nimeni n-a scapat pe berbec.
8. Si tapul a crescut foarte si cand a ajuns puternic, cornul cel mare s-a sfaramat si am zarit patru coarne crescand in locul lor, spre cele patru vanturi ale cerului.
9. Si din unul dintre ele a iesit un corn mic, care a crescut afara din cale, catre miazazi, catre rasarit si catre tara stralucirii.
10. Si el s-a inaltat pana catre ostirea cereasca si a doborat la pamant din ostire si din stele si le-a calcat in picioare.
11. Si a mai crescut pana la mai-marele ostirii si i-a luat jertfa de fiecare zi si i-a rasturnat locul templului sau.
12. Si peste jertfa de fiecare zi el a pus nelegiuirea si a aruncat adevarul la pamant, si el a facut si a izbutit.
13. Si am auzit un sfant care graia, si un alt sfant a zis catre cel ce graia: “Pana cand va dura vedenia si jertfa de fiecare zi nu se va mai aduce si un pacat al pustiirii va fi pus in loc si templul si ostirea vor fi calcate in picioare?”
14. Atunci el i-a raspuns: “Pana la doua mii trei sute de seri si de dimineti; dupa aceasta templul isi va avea din nou rostul lui”.
15. Si cand eu, Daniel, am vazut vedenia si m-am straduit sa o inteleg, iata ca atunci a stat cineva inaintea mea cu chip de om.
16. Atunci am auzit un glas de om deasupra fluviului Ulai, glas care striga si spunea: “Gavriile, talcuieste celui de acolo vedenia!”
17. Si el a venit unde eram eu si, cand se apropia, m-am inspaimantat si am cazut cu fata la pamant. Si el mi-a grait: “Ia aminte, fiul omului, caci vedenia este pentru a arata sfarsitul veacurilor!”
18. Si cand vorbea cu mine, stam inmarmurit cu fata la pamant; atunci el s-a atins de mine si m-a ridicat in picioare in locul in care ma aflam,
19. Si mi-a spus: “Iata, iti voi face cunoscut ceea ce se va intampla in vremea din urma a maniei lui Dumnezeu; ca pentru vremea cea din urma este vedenia.
20. Berbecul cu doua coarne, pe care tu il vezi, inseamna regii Mediei si ai Persiei.
21. Iar tapul este regele Greciei si cornul cel mare, care este intre ochi, este regele cel dintai.
22. Si daca el a fost sfaramat, patru s-au ridicat in locul lui; inseamna ca patru regate se vor ridica din neamul lui, dar fara sa aiba puterea lui.
23. La sfarsitul stapanirii lor, la vremea covarsirii pacatelor lor, se va ridica un rege cu chip semet si istet in lucrurile ascunse.
24. Si stapanirea lui va creste in putere - dar nu prin puterea lui insusi - si va face pustiiri uriase si in orice lucru va izbuti si va prabusi pe cei tari si pe poporul sfintilor.
25. Din pricina istetimii lui, va izbuti inselaciunea in mana lui si se va semeti in inima sa si in plina vreme de pace va dobori pe multi. Si se va ridica impotriva Regelui regilor, dar va fi aruncat la pamant nu de mana omeneasca.
26. Iar vedenia despre seri si despre dimineti, care a fost spusa, este adevarata; tu insa pecetluieste vedenia, ca se va intampla dupa multe zile”.
27. Si eu, Daniel, am fast istovit de puteri si am cazut bolnav cateva zile. Dar m-am sculat si am avut grija de lucrurile regelui. Am ramas uimit de cele ce am vazut si n-am putut sa le inteleg.

CAPITOLUL 9
Rugaciunea lui Daniel si proorocia celor saptezeci de saptamani de ani.

1. In anul intai al lui Darius, fiul lui Ahasveros (Artaxerxe), din neamul Mezilor, care a domnit peste regatul Caldeilor,
2. In anul intai al domniei lui - eu, Daniel, am citit in carti numarul de saptezeci de ani, pentru care a fost cuvantul Domnului catre proorocul Ieremia, ani care trebuia sa se implineasca de la daramarea Ierusalimului.
3. Si mi-am indreptat fata catre Domnul Dumnezeu, staruind in rugaciune si in rugi fierbinti, cu post, sac si cenusa.
4. Si m-am rugat Domnului Dumnezeu si m-am marturisit si am zis: “O, Doamne, Dumnezeule cel mare si minunat, Care pazesti legamantul si indrumarea pentru cei ce Te iubesc pe Tine si iau aminte la poruncile Tale!
5. Pacatuit-am, faradelege am facut, ca si cei nelegiuiti ne-am purtat, rasculatu-ne-am si ne-am departat de la poruncile si de la legile Tale.
6. Si nu am ascultat de slujitorii Tai prooroci, care ne-au grait in numele Tau: catre regii nostri, catre mai-marii nostri, parintilor nostri si la tot poporul tarii.
7. A Ta este, Doamne, dreptatea, iar a noastra rusinarea fetelor noastre, precum se arata astazi oamenilor din Iuda si locuitorilor din Ierusalim si la tot Israelul, cei de aproape si cei de departe, in toate tarile in care Tu i-ai izgonit din pricina faradelegilor ce le-au savarsit impotriva Ta.
8. Doamne Dumnezeule, a noastra este rusinarea fetelor, a regilor nostri, a mai-marilor nostri si a parintilor nostri, caci noi am pacatuit tie;
9. A Domnului Dumnezeului nostru este milostivirea si indurarea. Razvratitu-ne-am impotriva Lui.
10. Si nu am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului nostru ca sa umblam in legea Lui, pe care ne-a dat-o noua prin mana slujitorilor Sai profeti.
11. Si tot Israelul a calcat legea Ta si s-a departat, ca sa nu mai auda glasul Tau. Varsatu-s-a peste noi blestemul si juramantul scris in legea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, caci am pacatuit impotriva Ta.
12. Si a adeverit cuvintele Sale pe care le-a grait catre noi si catre judecatorii nostri, care au carmuit peste noi, ca a voit sa abata peste noi strasnic prapad, ce nu s-a mai intamplat niciodata sub cer, asemenea celui din Ierusalim.
13. Precum este scris in legea lui Moise, toata aceasta nenorocire s-a napustit asupra noastra, dar n-am imbunat fata Domnului Dumnezeului nostru, intorcandu-ne de la nelegiuirile noastre si luand aminte la adevarul Sau.
14. Gandit-a indelung Domnul asupra nenorocirii pe care a abatut-o peste noi, ca drept este Domnul Dumnezeul nostru in toate faptele pe care le-a facut, dar noi n-am ascultat de glasul Lui.
15. Si acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu Care ai scos pe poporul Tau din tara Egiptului cu mana tare si Te-ai facut vestit pana in ziua de astazi, pacatuit-am, faradelege am facut.
16. O, Doamne! Intoarca-se, dupa milostivirile Tale, toata mania si toata vapaia urgiei Tale de la cetatea Ierusalimului, de la muntele cel sfant al Tau! Ca, pentru pacatele noastre si pentru faradelegile parintilor nostri, Ierusalimul si poporul Tau au ajuns de ocara pentru toti vecinii nostri.
17. Acum asculta, Dumnezeul nostru, rugaciunea slujitorului Tau si ruga fierbinte si lumineaza fata Ta spre templul Tau pustiit, pentru numele Tau, Doamne!
18. Pleaca, Dumnezeul meu, urechea Ta si auzi, deschide ochii Tai si vezi mahnirea noastra adanca si cetatea asupra careia se cheama numele Tau. Ca nu pentru faptele noastre drepte aducem inaintea Ta rugaciunile noastre cele fierbinti, ci pentru milele Tale cele mari.
19. O, Doamne, asculta! O, Doamne, iarta! O, Doamne, ia aminte si lucreaza! Nu intarzia pentru numele Tau, Dumnezeul meu; ca numele Tau il poarta cetatea si poporul Tau!”
20. Si in vreme ce graiam si ma rugam si marturiseam pacatul meu si pacatul poporului meu Israel si cadeam cu ruga mea fierbinte inaintea Domnului Dumnezeului meu, pentru sfant muntele Dumnezeului meu,
21. Si pe cand vorbeam in rugaciunea mea, iata un om, Gavriil, pe care l-am vazut in vedenia mea cea de la inceput, in zbor grabit, s-a apropiat de mine pe la vremea jertfei de seara.
22. Si a venit si mi-a grait zicand: “Daniele, chiar acum am sosit ca sa-ti deschid mintea.
23. Cand tu ai inceput sa te rogi, porunca mi-a fost data si eu am venit ca sa-ti vestesc, caci tu esti un om iubit de Dumnezeu. Ia aminte la cuvant si intelege vedenia!
24. Saptezeci de saptamani sunt hotarate pentru poporul tau si pentru cetatea ta cea sfanta pana ce faradelegea va trece peste margini si se va pecetlui pacatul si se va ispasi nelegiuirea, pana ce dreptatea cea vesnica va veni, vedenia si proorocia se vor pecetlui si se va unge Sfantul Sfintilor.
25. Sa stii si sa intelegi ca de la iesirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului si pana la Cel-Uns - Cel-Vestit - sunt sapte saptamani si saizeci si doua de saptamani; si din nou vor fi zidite pietele si zidul din afara, in vremuri de stramtorare.
26. Iar dupa cele saizeci si doua de saptamani, Cel-Uns va pieri fara sa se gaseasca vreo vina in El, iar poporul unui domn va veni si va darama cetatea si templul. Si sfarsitul cetatii va veni prin potopul maniei lui Dumnezeu si pana la capat va fi razboi - prapadul cel hotarat.
27. Si El va incheia un legamant cu multi intr-o saptamana, iar la mijlocul saptamanii va inceta jertfa si prinosul si in templu va fi uraciunea pustiirii, pana cand pedeapsa nimicirii cea hotarata se va varsa peste locul pustiirii”.

CAPITOLUL 10
Continuarea vedeniilor.

1. In anul al treilea al lui Cirus, regele Persilor, i s-a descoperit un cuvant lui Daniel - care se chema Beltsatar - si adevarat este cuvantul si el vesteste razboi mare. El a patruns cuvantul si a inteles vedenia.
2. “In vremea aceea, eu, Daniel, am petrecut trei saptamani de zile in jale.
3. Paine buna n-am mancat, carne si vin n-am pus in gura mea si cu miresme nu m-am uns, pana ce nu s-au implinit trei saptamani de zile.
4. Dar in ziua a douazeci si patra a lunii intai, eu, Daniel, ma aflam pe malul fluviului celui mare, adica Tigrul,
5. Si mi-am ridicat ochii mei si iata un om imbracat in vesminte de in, iar coapsele lui incinse cu aur curat si de pret;
6. Trupul lui ca si crisolitul si fata lui ca fulgerul, iar ochii lui ca flacarile de foc, bratele si picioarele lui straluceau ca arama lustruita si sunetul cuvintelor lui ca vuietul unei multimi.
7. Si am vazut numai eu, Daniel, o vedenie, iar oamenii care erau cu mine nu au vazut vedenia; ci o mare spaima a cazut peste ei si au fugit sa se ascunda.
8. Atunci eu am ramas singur si am vazut aceasta mare vedenie si n-a ramas in mine putere, fata mea si-a schimbat infatisarea, stricandu-se, si nu mai aveam vlaga.
9. Si am auzit glasul cuvintelor lui si, la glasul cuvintelor lui, eu am cazut inmarmurit cu fata la pamant.
10. Si iata ca o mana s-a atins de mine si m-a ridicat in genunchi si pe palmele mainilor mele.
11. Si a grait catre mine: “Daniele, om placut al lui Dumnezeu, ia aminte la cuvintele pe care ti le spun tie si stai drept, ca acum sunt trimis catre tine”. Si pe cand imi graia cuvantul acesta, m-am sculat tremurand.
12. Si a zis catre mine: “Nu te teme, Daniele, ca din ziua cea dintai, de cand ti-ai sarguit inima ta ca sa intelegi si sa te smeresti inaintea Dumnezeului tau, cuvintele tale au fost auzite si eu am sosit din pricina cuvintelor tale.
13. Si ingerul pazitor al Persiei mi-a stat impotriva douazeci si una de zile, dar iata ca Mihail, cel dintai dintre ingerii pazitori, a venit in ajutorul meu si eu l-am lasat acolo la ingerul pazitor al regelui Persilor
14. Si am venit ca sa-ti fac cunoscut ce se va intampla poporului tau la sfarsitul zilelor; ca mai este o vedenie pentru zilele cele din urma”.
15. Si pe cand graia cu mine astfel de cuvinte, mi-am intors privirea spre pamant si am ramas ca un mut.
16. Si iata! Acela care avea infatisarea fiului omului s-a atins de buzele mele; atunci am deschis gura mea si am grait si am zis catre cel ce sta inaintea mea: “O, Stapanul meu! Din pricina acestei vedenii m-au cuprins zvarcoliri de durere si am ramas fara putere.
17. Si cum poate un slujitor atat de mic al Domnului sau sa graiasca cu un Stapan atat de mare ca Tine! Si de spaima imi piere toata puterea si suflarea mi se opreste”.
18. Atunci s-a atins iarasi de mine acela care avea infatisarea Fiului Omului si mi-a dat tarie.
19. Si mi-a zis: “Nu te teme, om placut al lui Dumnezeu! Pace tie! Fii tare si curajos!” Si pe cand graia cu mine, m-am simtit intarit si am zis: “Spune, Stapane, caci Tu m-ai intarit!”
20. Atunci El a zis: “Stii tu, oare, pentru ce am venit la tine? Acum Ma voi intoarce sa fac razboi cu ingerul pazitor al Persiei si, cand Eu Ma voi duce, iata ca ingerul pazitor al Greciei va veni.
21. Iti voi vesti tie ceea ce este scris in cartea adevarului. Nimeni nu poate sa Ma ajute mai bine la aceasta decat Mihail, ingerul vostru pazitor”.

CAPITOLUL 11
Proorocie despre regii Persiei, Egiptului si Siriei.

1. Si eu in anul dintai al lui Darius Medul stam langa el ca sa-l ajut si sa-l intaresc.
2. Si acum iti fac cunoscut adevarul: Iata ca se vor scula inca trei regi in Persia, iar al patrulea va stapani bogatii mai mari decat toti si, cand va fi puternic prin bogatiile sale, va ridica pe toti impotriva regatului Greciei.
3. Si va iesi la iveala un rege viteaz si va stapani peste un regat puternic si va face numai ceea ce i se va parea bun.
4. Iar cand va fi in culmea puterii sale, regatul lui se va prabusi si se va imparti dupa cele patru vanturi ale carului, fara ca sa ramana urmasilor lui si nici sa aiba putere intocmai ca mai inainte, ca regatul lui va fi sfasiat si se va imparti la altii decat la aceia din neamul lui.
5. Si regele de la miazazi va ajunge puternic, dar unul din capeteniile lui va fi mai puternic decat el si va domni, iar stapanirea lui va fi un regat puternic.
6. Si dupa trecere de ani se vor uni si fiica regelui de la miazazi va veni catre regele de la miazanoapte, ca sa statorniceasca pacea. Dar ea nu va pastra taria bratului sau si nu va dainui nici el, nici bratul lui; si va fi data mortii, ea si insotitorii t ei si copiii ei Si aliatul ei in acele vremuri.
7. Iar unul dintre odraslale din radacinile ei se va ridica si va porni impotriva ostirii si va intra in cetatea cea intarita a regelui de la miazanoapte si va face cu ei ce va voi si va fi biruitor.
8. Chiar si dumnezeii lor, impreuna cu chipurile lor turnate, cu vasele lor de pret, aur si argint, vor fi duse in robia Egiptului si el va fi mai puternic decat regele de la miazanoapte, ani de-a randul.
9. El va navali in regatul regelui de la miazanoapte, apoi se va intoarce in tara sa.
10. Si feciorul lui va pregati razboiul si va strange o mare multime de osti de lupta si va da navala peste el si il va potopi si il va cotropi si se va intoarce si va patrunde pana la cetatea lui cea intarita.
11. Atunci regele de la miazazi va fi amarat foarte si va iesi si va face razboi cu el - cu regele de la miazanoapte, care va ridica o mare ostire; dar ostirea va cadea in mana regelui de la miazazi;
12. Si ostirea va fi nimicita; inima regelui se va ingamfa; zeci de mii va dobori la pamant, dar nu va fi mai puternic.
13. Si inca o data regele de la miazanoapte va ridica ostiri mai puternice decat cele dintai si, dupa un rastimp de cativa ani, va da navala peste el, cu o mare ostire si cu numeroasa calarime.
14. Si in vremea aceea multi se vor scula impotriva regelui de la miazazi si oameni silnici din poporul tau se vor ridica, asa ca sa se implineasca vedenia, dar se vor poticni.
15. Iar regele de la miazanoapte va veni si va ridica intarituri si va cuprinde o cetate intarita, iar ostirea de ajutor a regelui de la miazanoapte nu va putea sa tina piept si trupele sale vor fugi si nu va fi nici un chip de stat impotriva.
16. Cel care va porni impotriva lui va face dupa placul sau si nimeni nu i se va impotrivi, si se va opri in tara stralucirii si totul va fi in mana lui.
17. Si isi va indrepta privirea sa ia in stapanire intregul lui regat si va face o invoiala cu el si ii va da de sotie pe o fiica a sa, ca sa aduca pieirea tarii, dar aceasta nu se va intampla si nu va duce la izbanda.
18. Si isi va intoarce privirea spre insule si va cuprinde multe din ele, iar o capetenie va pune capat ocarii lui, fara putinta de raspuns.
19. Si isi va intoarce fata spre intariturile tarii sale, dar se va poticni, va cadea si va pieri.
20. Si in locul lui va veni altul, care va trimite un strangator de dari in locul care este gloria regatului (Ierusalimul), dar in cateva zile va fi doborat nu prin manie, nici prin razboi.
22. Si in locul lui va veni un batjocoritor, care nu avusese nici un drept la vrednicia regala, si el va veni pasnic si prin uneltiri se va face stapan pe regat.
22. Si ostirile de ajutor vor da inapoi inaintea lui si vor fi sfaramate, de asemenea si o capetenie a legamantului.
23. Si dupa imprietenirea cu el se va servi de viclesug si va porni si va birui cu putin popor.
24. Si pe neasteptate va veni in cele mai bogate tinuturi ale tarii si va face ceea ce n-au facut parintii lui si parintii parintilor lui; el le va imparti cu risipa, prada si jaf si bogatii; si va urzi planuri impotriva cetatilor intarite, numai pentru o vreme.
25. Si isi va indrepta puterea si inima impotriva regelui de la miazazi, eu ostire mare, iar el se va prinde in lupta cu oaste mare si puternica, dar nu va putea sa i se impotriveasca, ca se vor urzi uneltiri impotriva lui.
26. Cei ce mananca la masa cu el, il vor prabusi, iar oastea lui se va sfarama si multi vor cadea loviti de moarte.
27. Si cei doi regi vor pune la cale viclenii in inima lor si la masa isi vor spune lucruri mincinoase, dar fara nici o izbanda, ca inca n-a venit sfarsitul randuit de Dumnezeu.
28. Si se va duce cu mari averi in tara lui si inima lui va fi impotriva Legamantului cel sfant; asa va lucra si se va intoarce in tara lui.
29. La vremea hotarata va navali din nou la miazazi si aceasta din urma batalie nu va fi ca batalia dintai.
30. Corabii din Chitim vor veni impotriva lui; si el va pierde curajul, se va intoarce si se va intarata impotriva legamantului sfant si va lucra si se va invoi iarasi cu cei ce au parasit legamantul sfant.
31. Si osti trimise de el vor sta si vor pangari locasul sfant si cetatea, iar jertfa de fiecare zi o var da de o parte si vor pune in loc uraciunea pustiirii.
32. Si pe cei ce au savarsit faradelegi impotriva legamantului ii va insela prin lingusiri, iar poporul care cunoaste pe Dumnezeul sau va ramane statornic si il va urma.
33. Cei mai intelepti vor invata pe cei multi, dar ei vor cadea un timp de sabie si foc, de temnita si pustiire.
34. Si in vremea caderii lor, vor primi putin ajutor si multi se vor uni cu ei, dar din fatarnicie.
35. Si printre intelepti, multi vor cadea ca sa se lamureasca, sa se curateasca si sa se albeasca pana la sfarsitul vremii, ca mai este inca pana la vremea randuita.
36. Si regele va face dupa placul sau si se va ridica si se va trufi impotriva oricarui dumnezeu si impotriva Dumnezeului dumnezeilor va spune lucruri nemaiauzite si va propasi pana ce sfarsitul maniei va veni, ca ceea ce este hotarat se va intampla.
37. Si nu va lua aminte la dumnezeii parintilor lui si nici la dumnezeul placut femeilor si nu va baga in seama pe nici un alt dumnezeu caci el se va ridica deasupra tuturor.
38. Iar in locul lui va cinsti pe dumnezeul cetatilor, pe un dumnezeu pe care nu l-au cunoscut parintii lui; aceluia i se va inchina cu aur, cu argint, cu pietre scumpe si lucruri de pret.
39. El va lua ca aparatori ai cetatilor intarite pe poporul unui dumnezeu strain; pe cei care il vor recunoaste, el ii va cinsti mult, ii va pune stapani peste multime si le va imparti pamanturi ca rasplata.
40. La sfarsitul vremii se va razboi cu el regele cel de la miazazi si se va napusti impotriva lui regele cel de la miazanoapte, cu care de razboi, cu calareti si cu multe corabii. El va veni in tarile pe care le va cotropi si le va strabate.
41. Si va veni si in tara stralucirii si zeci de mii se var prabusi; si iata care vor scapa din mana lui: Edomul, Moabul si restul fiilor lui Amon.
42. Si va intinde mana sa peste tari si tara Egiptului nu va scapa.
43. Si va ajunge stapan peste comorile de aur si de argint si peste toate lucrurile pretioase ale Egiptului, iar Libienii si Etiopienii vor merge dupa el.
44. Dar zvonuri de la rasarit si de la miazanoapte vor veni sa-l inspaimante si el va iesi cu furie grozava ca sa prapadeasca si sa nimiceasca pe multi.
45. Si el va infige corturile palatului sau intre mare si muntele cel sfant si stralucit, apoi va veni sfarsitul lui si nimeni nu-i va veni in ajutor!

CAPITOLUL 12
Vedenie despre invierea mortilor si despre Antihrist.

1. Si in vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod care ocroteste pe fiii poporului tau, si va fi vreme de stramtorare cum n-a mai fost de cand sunt popoarele si pana in vremea de acum. Dar in vremea aceea, poporul tau va fi mantuit si anume oricine va fi gasit scris in carte.
2. Si multi dintre cei care dorm in tarana pamantului se vor scula, unii la viata vesnica, iar altii spre ocara si rusine vesnica.
3. Si cei intelepti vor lumina ca stralucirea cerului si cei care vor fi indrumat pe multi pe calea dreptatii vor fi ca stelele in vecii vecilor.
4. Iar tu, Daniele, tine ascunse cuvintele si pecetluieste cartea pana la sfarsitul vremii. Multi vor cerceta-o cu de-amanuntul si va creste stiinta.
5. Si eu, Daniel, m-am uitat, si iata alti doi barbati stand in picioare, unul pe un mal al fluviului, iar altul pe celalalt mal al fluviului.
6. Si unul a zis celui ce era imbracat in vesminte de in si statea deasupra apelor fluviului: “Pe cand se var sfarsi aceste fapte minunate?”
7. Si am ascultat pe barbatul cel imbracat in vesminte de in care statea deasupra apelor fluviului si el si-a ridicat dreapta si stanga lui catre ceruri si a jurat pe Cel ce este viu in veci: “Va mai tine o vreme; vremuri si jumatate de vreme, iar cand se va ispravi de sfaramat puterea poporului celui sfant, atunci vor lua sfarsit toate acestea”.
8. Si eu am auzit, dar nu am inteles si am zis: “Stapane, care va fi sfarsitul acestora?”
9. Si mi-a raspuns: “Du-te, Daniele, ca sunt inchise si pecetluite cuvintele acestea pana la sfarsit!
10. Multi vor fi curatiti, albiti si lamuriti, iar cei nelegiuiti se vor purta ca cei nelegiuiti; toti cei fara de lege nu var pricepe, ci numai cei intelepti vor intelege.
11. Si din vremea cand va inceta jertfa cea de-a pururi si va incepe uraciunea pustiirii vor fi o mie doua sute nouazeci de zile.
12. Fericit va fi cel ce va astepta si va ajunge la o mie trei sute treizeci si cinci de zile.
13. Si tu mergi spre sfarsitul tau si te odihneste si te vei scula, ca sa primesti mostenirea ta in vremea cea de apoi!”.

Categoria: Vechiul testament

Cautare:

Daniel

Vizualizari: 1685

Id: 2875

Imagine:

Share: