DARURILE

DARURILE

560 -”Darurile omului fata de Dumnezeu sunt semne vazute ale dragostei sale, ca raspuns la iubirea si milostivirea Stapanului sau (Lev, 2.5,23). El trebuie sa aduca tot ce are mai bun, din roadele pamantului si fructele pomilor, pentru ca jertfa sa fie bine primita, ca a lui Abel (Fac. 4,1-6; Ex. 23, 15-19; 34, 26; Deut. 16,16; 26, 5-12). Darurile pe Care omul le da slujitorilor bisericii, Domnul le primeste, caci ei sunt slugi ale Lui si, prin mana credinciosilor, El le da painea cea de toate zilele, caci cine slujeste evangheliei din aceasta slujba trebuie sa traiasca (Matei 10, 10; I. Cor. 9,14). Darurile de lumanari, tamaie, prescuri si vin sunt jertfe bisericesti si ele servesc ca simbol ca iubim pe Dumnezeu, si-i aducem ale Sale dintru ale Sale (Matei 26, 25-28; Luca 22,16-20). Omul se poate aduce si pe sine insusi jertfa Domnului, prin fagaduinta si intrarea sa in slujba Sa ca preot, misionar, calugar etc.” (Num. 6,1-27; I Regi 1, 28; Matei 19, 21; I Cor. 7, 7-31).

561-”Cel ce aduce darurile, trebuie sa fie impacat cu toti semenii lui (Matei 5, 23-24). Prescurile bisericii trebuie sa se aduca numai din fioarea fainii, din grau curat. Vinul sa fie din struguri buni si tinut curat, pentru ca jertfa sa fie bine primita ca a lui Avel (Lev. 2, 1-10). Ceea ce ramane de la proscomidie, se da credinciosilor ca anafora, spre marturia dragostei si a sfintirii vietii lor, in loc de impartasanie. Prescurile neproscomidite, le impart clericii intre ei, mancandu-le in altar cu nimic altceva, decat cu apa spre cinstirea lui Dumnezeu, in numele caruia au fost daruite si de la care ei le-au primit (Lev. 24,8-9; I Regi 21, 6-7; Matei 12,3-4). Darurile care nu se aduc la altar, ci numai in biserica spre binecuvantare, ca si coliva de la pomenirea mortilor, dupa ce s-au citit rugaciunile trebuitoare, de obicei, jumatate se iau de credinciosi, spre a duce binecuvantare in familie, iar cealalta jumatate o impart slujitorii intre ei iar ei, o parte o dau la saraci, iar o parte o duc ia casele lor, folosindu-se cu toata evlavia la masa, iar nu sa dea din ele la animale etc, caci vor cadea in pacatul nesocotirii darurilor inchinate Domnului, ca fiii lui Eli (I Regi 2,12-17; 3,13-14; 4,17-18).

562. -’Episcopul este dator sa stie ale cui daruri trebuie sa le primeasca in biserica si ale cui nu, caci la pomenirea darurilor, el trebuie sa nu pomeneasca pe carciumari, caci carciumarul nu se va indeparta de la pacatul sau, deoarece si Isaia mustrand pe Israil, a zis despre ei: “carciumarii tai amesteca vinul cu apa” (Is. 1,22). Trebuie sa se fereasca de curvari caci: Nu vei aduce plata celei desfranate in casa Domnului (Deut. 23,18); de asemenea de rapitori, de lacomi dupa averea altuia si de cei preacurvari, fiindca jertfele acestea sunt urate inaintea Domnului. De cei ce asupresc pe vaduve si nedreptatesc pe orfani si baga la inchisoare pe cei nevinovati, de cei ce se poarta rau cu servitorii, de cei batausi si de cei ce jefuiesc orase, trebuie sa fugi episcope, caci jertfele acestea sunt o uraciune inaintea Domnului. De asemenea nu vei primi pe cei ce falsifica, pe cei ce fac nedreptate, pe cei ce se inchina la idolii pacatelor, pe hoti si pe slujbasii nedrepti si pe cei ce vand cu cantare si cu masuri nedrepte, pe soldatul jefuitor, care nu se multumeste cu solda sa, ci napastuieste pe cei neputinciosi (Luca 3,14), pe ucigasi, pe calau, pe judecatorul cel nedrept, pe razvratiti, pe cei ce uneltesc rele impotriva oamenilor, pe nelegiuiti, pe betivi, pe hulitorii de Dumnezeu, pe cel curvar, pe camatar si pe orice facator de rele si care, lupta impotriva vointei lui. Dumnezeu, caci Scriptura zice ca toti acestia sunt urati in fata lui “‘Dumnezeu. Prin urmare, toti cei ce primesc daruri de la astfel de oameni si hranesc pe vaduve si pe orfani, vor fi supusi judecatii lui Dumnezeu ca si Adonias proorocul, despre care se vorbeste la III Regi 13… -Const. Apest. IV, 6.

563. -”Daca imprejurarile va silesc sa primiti ca dar bani de la un pacatos, cheltuiti-i pe lemne si carbuni, ca vaduva sau orfanul, primind ceva din cele impartite de voi, nu se cuvine sa-si cumpere hrana sau bautura, ci acesti bani ai nelegiuitilor sa fie hrana numai pentru foc si nu mancare pentru oamenii evlaviosi”. -Const. Apost. IV, 10

564. -”Daca vreun episcop sau preot, afara de cele trebuitoare pentru jertfa Domnului, ar aduce la altar miere, lapte sau bauturi mestesugite in loc de vin sau pasari sau carnea altor animale, sau legume contra randuielilor, sa se cateriseasca. Se pot aduce grau nou sau struguri la vremea cuvenita. Deci, la altar sa nu fie iertat a se aduce altceva decat untdelemn pentru candele si tamaie pentru Liturghie”. -Apost. 3.

565. -”Toate celelalte fructe, sa fie trimise acasa episcopului si preotilor, dar nu la altar. Insa episcopii si preotii le vor imparti diaconilor si celorlalti slujitori”. -Apost. 4.

566. Daca vreun crestin ar aduce la templul paganilor, sau la sinagoga iudeilor, untdelemn sau ar aprinde lumanari la sarbatorile lor, sa se afuriseasca”. -Apost. 71.

567. -”Deoarece am aflat ca in unele biserici, aducandu-se struguri la altar, dupa oarecare obiceiuri, liturghisitorii ii unesc cu sfanta impartasanie si astfel, amandoua le impart credinciosilor.

Impreuna am chibzuit ca nici un slujitor sa nu mai faca aceasta, ci sa dea numai sfanta impartasanie spre viata de veci si iertarea pacatelor… Iar aducerea strugurilor, sa o socoteasca ca pe o parga si preotii, sa o binecuvanteze deosebit si sa o dea celor ce cer ca pe o multumire fata de Dumnezeu care a dat rodurile, prin care trupurile noastre se hranesc si cresc dupa hotararea dumnezeiasca. Daca vreun cleric, ar face altfel decat cele hotarate, sa se cateriseasca”, -VI ec. 28.

568. -”Am aflat ca in tara armenilor, unii clerici primesc la altar carne fiarta, (piftie), pe care mirenii o dau preotilor dupa obiceiul iudeilor. Drept aceea,pazind neintinarea bisericii, hotaram ca nu este ingaduit nici unui preot sa primeasca la altar carne de la credinciosi, ci sa se multumeasca cu cele ce i se da in afara de biserica, dupa cum vrea cel ce aduce darul. Iar, daca cineva nu va face asa, sa se afuriseasca (caterisirea)”, -VI ec. 99-

569.-”… Partile prescurii din care s-a scos Sf. Agnet, sa nu se manance in alt loc, decat numai in biserica, pana ce se vor consuma toate. Partile din celalalte prescuri din care nu s-a proscomidit, se pot manca cu evlavie si in afara de altar, insa separate si singure, iar nu cu lapte, branza, oua sau peste”. -Nicolae 5.

570. -”Calugarul sau preotul de va primi daruri de la furi sau de la talhari, sau de la rapitori sau de va manca sau va bea cu dansii, sa se lepede de la preotie si sa se desparta de biserica. Iar, de nu se lasa de aceasta, acela, sa fie judecat ca si dansii”. -PBG. 142

571. -”Iar mareie Atanasie graieste: De vei sti pe preot adevarat ca curveste sau face alt pacat, sa nu-ti intorci danrul de la dansul, nici sa-l osandesti ca e pacatos, caci acele prescuri nu le aduci lui, ci lui Dumnezeu. Bine ca este nedestoinic si pacatos, iar prescurile-ti, adica liturghia ta, se suie la ceruri printr-insul, dar el va lua plata pacatului in ziua judecatii”. -ILT. 56-

572. -”Pravoslavnicii crestini care nu aduc in biserica, ci in casa la preot… Iar ouale, si branza aduse fiind, se pun in pridvor; iar in biserica nici cum nu se cuvine a se aduce … in stiinta sa fie, cum ca, carnea si prinosul cel alb nu este pastile, “nici mielul precum zic oarecari si, primesc dintru dansul cu toata evlavia ca dintru oarecare sfintenie si se impartasesc, ci o proasta daruire. Ca nu se poate aduce aceasta ca, cum intru jertfa lui Dumnezeu, ci numai cu blagoslovenia celor ce incep, dupa post, sa manance carne si branza si cele puse inainte, cu rugaciunea cea de preot se blagoslovesc spre mancare. Ca pastele cel adevarat este insusi Hristos si Mielul cel ce ridica pacatele lumii… Si pentru aceasta, prinoasele acelea, care nu sunt pasti, in altar sau in biserica nu se cuvine a se aduce, ci afara de biserica, sau in pridvor, ca prin rugaciune sa se blagosloveasca, dupa canonul al treilea al Sf. Apostoli…”.Tipicul cel Mare, p. 577.

573. -”Partile de jertfa, care au prisosit la sfintele daruri, diaconii sa le imparta la cler dupa chibzuinta episcopului sau a preotilor: episcopul patru parti, preotul trei parti, diaconul doua parti, iar celorlalti sau diaconeselor cate o parte, caci aceasta este frumos si primit inaintea lui Dumnezeu (I Tim. 2,3), ca fiecare sa fie cinstit dupa vrednicia lui, caci biserica nu e al neoranduielii, ci al bunei oraduieli”. Const. Ap. VIII, 31.

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare:

DARURILE

Vizualizari: 1438

Id: 615

Imagine:

Share: