Dati copiilor numele sfintilor si ale dreptilor!

Vorbind despre nume, mă gândesc că încă din primul ceas după ce i-am dat copilului un nume, să-i dăm împreună cu acesta şi râvna virtuţii. Să nu se grăbească nimeni să boteze copilul ca pe strămoşii săi, tată, mamă, bunic sau străbunic, ci ca pe cei drepţi, martiri, episcopi sau apostoli, încât numele să-i fie un prilej şi un îndemn de a-i imita. Un copil să se numească Petru, altul Ioan şi tot aşa cu numele celorlalţi sfinţi.

Şi vă rog, lepădaţi obiceiurile idolatre. Nu-i mică ruşinea să se ţină într-o casă de creştini obiceiuri păgâne. E chiar de râsul râsului! Să aprindă lămpi şi să vadă care se stinge mai repede şi lucruri de felul acesta care-i duc la ruină pe cei ce le fac. Şi să nu credeţi că sunt mărunte.

Aceasta este rugămintea mea către voi: daţi copiilor numele sfinţilor şi ale drepţilor. Sigur, înainte era firesc să li se dea numele strămoşilor, ca o mângâiere pentru pierderea lor, dar şi pentru că se credea că o rudă continuă să trăiască după moarte odată cu numele dat unui copil din familie. Dar de mult nu se mai face aşa. Vedem că cei drepţi nu mai ţin obiceiul. De pildă Avraam l-a născut pe Isaac, iar Iacov şi Moise nu poartă numele strămoşilor lor.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinții și educarea copiilor, Editura Agapis, 2010, p. 70)

Categoria: Articole

Cautare: