DATORIA PARINTILOR

DATORIA PARINTILOR

577. -”Datoria parintilor este ceva natural fiindca, orice vietate in chip instinctiv implineste aceasta insarcinare si este o datorie morala fiindca legea Domnului nu cere numai cresterea trupului, ci si desavarsirea sufletelor prin credinta si fapte bune, sadind in copil temelia credintei evlavioase si a iubirii de aproapele (Fac. 18, 19). Tu ramai statornic in cele ce ai invatat, si de care esti pe deplin convins, zice Sf. Pavel, caci din pruncie cunosti sfintele Scripturi, care pot sa-ti dea intelepciunea care duce la mantuire, credinta in Iisus Hristos (I Tim. 3,14-15). Parintii sa nu cada in extrema iubirii de copii, mai mult decat iubirea de Dumnezeu, caci vor fi pedepsiti ca si Eli arhiereul, care a iubit pe fiii sai mai mult decat poruncile Domnului (I Regi 2, 2 9-34). “De aceea, jur casei lui Eli, ca niciodata nu se va ispasi nelegiuirea fiilor sai, nici cu jertfe si nici cu daruri”, aduse la altar (i Regi 3,13-14), de aceea ei au murit intr-o zi cu tatal lor (I Regi 4,17-21).

578. -”Ca de se vor inmulti fiii tai, nu te bucura de ei de nu au frica de Dumnezeu… Caci mai bun este unul, decat o mie si, a muri fara fii, decat a avea feciori fara frica lui Dumnezeu (Sirah 16,1-4). “Daca fata unui preot se necinsteste curvind, necinsteste pe tatal ei si trebuie sa fie arsa in foc” (Lev. 21,9). “Daca cineva si-ar parasi copiii sai si nu i-ar creste si nu i-ar educa atat cat el poate, spre cinstea lui Dumnezeu, ci i-ar parasi sub motivul evlaviei (gresit inteleasa), sa fie anatema”. -Gangra 15.

579. -”Episcopii si clericii sa nu lase fiicelor deplina libertate de actiune, decat numai dupa ce se conving de buna lor purtare morala si de maturitatea varstei, fiindca, numai de la maturitate, se imputa numai copiilor pacatele lor”, -cart. 38.-

580. -”Legea pedepseste ca pe femeile ucigase, pe acelea care-si arunca copiii lor pe la biserici, chiar daca copilul n-a murit, ci a fost luat de cineva sa-l scape de la moarte”. -I. Post. 39.-

581. -”Cine nu va ingtiji de feciorii sai sa-i certe, pe cei ce i-au nascut si, frica lui Dumnezeu nu-i invata pe dansii ca sa unble pe calea cea adevarata, crestineasca, ci se vor lasa si se vor instraina intru toate caile cele intoarse, in curvie si in furtisag si intru rapire si in jucarii si in plesnete si intru toate nedreptatile, anatema niste parinti ca acestia, care nu-si cearta si nici nu-si invata feciorii lor frica lui Dumnezeu, ca infricosat judet vor sa ia si focul cel netrecut vor sa mosteneasca, dimpreuna cu feciorii lor, pre acei cei nascura si rau ii crescura”. -PBG.64

582. -”Iar, parintii care nu-si vor iubi feciorii lor deopotriva si sa-i certe, ci pe unul il va iubi si pe altul il va uri, sau striasoarea lor nu-si vor imparti deopotriva feciorilor, anatema parinti ca aceia”. -PBG. 65-

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare: