De cate ori se face pomenirea sfintilor in liturghie si care e deosebirea dintre ele :: Talcuirea dumnezeiestii Liturghii

De cate ori se face pomenirea sfintilor in liturghie si care e deosebirea dintre ele :: Talcuirea dumnezeiestii Liturghii - Sfantul Nicolae Cabasila

CAPITOLUL L

De cate ori se face pomenirea sfintilor in liturghie si care e deosebirea dintre ele

Sa vedem acum de cate ori si unde anume se face aceasta pomenire in Liturghie. Ea are loc de doua ori: odata la proscomidie, cand se afierosesc darurile, si a doua oara cand acestea sunt jertfite. Caci, dupa cum am spus mai-nainte, aducerea darurilor e indoita: intai ca o simpla aducere de daruri si de prinoase, apoi ca o aducere de jertfa. De aceea trebuia ca si cei pentru care se aduc darurile sa fie pomeniti atat la cea dintai cat si la cea de a doua aducere.
Astfel, la cea dintai, preotul zice: "Intru pomenirea (amintirea) Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos"; iar a doua: "Aducandu-ne deci aminte de cele ce s-au facut pentru noi, de Cruce..." si de celelalte, pe care Hristos le-a indurat pentru noi. Caci pomenirea Domnului de la proscomidie corespunde cu amintirea Crucii si a celorlalte fapte care au urmat Crucii, de lasfintirea darurilor. Adica aici preotul pomeneste pe Mantuitorul nu ca pe un facator de minuni, ci ca pe Cel rastignit si mort, asa precum s-a aratat pe larg, in acel loc. Apoi, la cea dintai aducere, preotul zice: "Intru slava Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, intru cinstea sfintilor..." etc.; iar la a doua: "Pentru toti sfintii..., mai ales pentru Preasfanta... etc.". Deci, dupa cum la proscomidie a aratat intaietatea Maicii Domnului, asezand-o inaintea tuturor celorlalti sfinti, tot asa si la sfintirea Darurilor, desi o pomeneste in urma altor sfinti, totusi pune inainte cuvintele "mai ales". De asemenea, atat la prima cat si la a doua aducere, dupa ce a pomenit, Biserica pomeneste si pe credinciosii vii si morti, pentru care ea se roaga si care au trebuinta de indurare dumnezeiasca. Este insa o deosebire intre cele doua pomeniri. Anume, la sfintirea Darurilor, preotul arata, prin cuvinte, actul de aducere, zicand: "Aducem Tie aceasta slujba cuvantatoare...". La care cuvinte adauga motivele aducerii, asezand inaintea lor pomenirea patimilor Mantuitorului, iar dupa ele pomenirea sfintilor. La prima aducere, dimpotriva, preotul arata doar pentru cine se aduce, zicand: "Intru pomenirea Domnului, intru slava Preasfintei Nascatoare..." etc., adica pomenind atat pe sfintii pentru care aduce multumiri, cat si pe credinciosii pentru care se roaga. Si care e motivul (pentru care nu spune ca aduce)? - Pentru ca aici liturghisitorul arata chiar in fapt (prin act) ca aduce daruri. - Caci el afieroseste lui Dumnezeu (Agnetul si miridele) chiar taindu-le din paine si, de aceea, nu mai e nevoie s-o arate si prin cuvinte. Dar la cea de a doua aducere, noi nu-l vedem pe preot facand ceva. Aducerea se savarseste, intr-adevar, dar se savarseste in chip nevazut, caci Harul efectueaza Jertfa in chip tainic, prin rugaciunile sfintitoare ale preotului. De aceea era nevoie de cuvinte care sa exprime aducerea cea nevazuta.

Categoria: Talcuirea dumnezeiestii Liturghii - Sfantul Nicolae Cabasila

Cautare: