De ce atata fast in Biserica?

La scrisoarea mea răspundeţi prin altă întrebare: „Oare Hristos ar tolera atâta fast în biserici?“ Fără doar şi poate. L-a tolerat atunci, l-ar tolera şi acum. Atunci exista în Ierusalim templul, una dintre minunile de arhitectură şi lux ale lumii. Templul acela avea în interior mai mult aur şi mai multe pietre preţioase decât au acum toate bisericile creştine din Balcani. Solomon toată casa (templul) a îmbrăcat-o cu aur... Şi tot jertfelnicul care este înaintea sfintei sfintelor l-a îmbrăcat cu aur... Şi a îmbrăcat heruvimii cu aur... Şi pardoseala casei a îmbrăcat-o cu aur pe dinlăuntru şi pe dinafară (III Împ. 6, 22-30). În acel templu Hristos a intrat de multe ori, dar niciodată n-a dat de înţeles că toate cele aflătoare în el ar trebui transformate în pâine şi mâncate, precum socotiţi dumneavoastră că ar fi bine. El a prezis ruina acelui templu şi templul a fost nimicit, dar nu din pricina aurului din el, ci din pricina noroiului din sufletele oamenilor. Mă bucură că vă arătaţi milostiv faţă de săraci, însă m-ar bucura şi mai mult dacă v-aţi arăta milostiv cu avutul dumneavoastră, iar nu cu cel străin. Nu aş vrea nicidecum să vă văd de partea lui Iuda. Ştiţi că Iuda a vrut să se arate mai milostiv decât Hristos? Citiţi capitolul 12 din Evanghelia după Ioan. O femeie oarecare a luat un vas cu mir preţios de nard şi l-a vărsat pe picioarele lui Iisus — iar Iuda, care avea să-l vândă mai apoi pe învăţătorul său pentru bani, s-a supărat şi a strigat: Pentru ce acest mir nu s-a vândut cu treizeci de dinari şi să se fi dat săracilor? La care Domnul Cel bun, Care era pe cale să-şi pună şi viaţa Sa pentru săraci, i-a răspuns: Pe săraci pururea îi aveţi cu voi, iar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Ascultaţi, deci, ce vă voi spune: dacă toţi L-am avea totdeauna pe Hristos cu noi, nu ar fi săraci între noi. Cei ce îl au pe Hristos cu sine, aceia au adăugat bisericii ceea ce numiţi dumneavoastră „fast“. Tot ei sunt cei ce dau cel mai mult săracilor. Dragostea faţă de Hristosul Cel viu îi împinge la două jertfe: la jertfa pentru biserica lor şi la jertfă pentru fraţii lor săraci. Iar cei ce nu îl au pe Hristos cu ei nu-i au nici pe săraci cu ei. Aceştia ar vrea să ia de la biserică şi să dea săracilor doar ca să nu dea de la ei şi ca săracii să nu-i supere. Acesta este adevăratul imbold care, iată, se plimbă cu atâta obrăznicie şi printre noi sub masca binefacerii.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi vol. 2, Editura Sophia, București, 2008, pp. 85-86)

Categoria: Articole

Cautare: