De ce nu țin rușii Paștele blajinilor odată cu românii

Sărbătoare slavă păgână, impregnată cu elemente creștine, Paștele blajinilor, prăznuit în prima zi de după Duminica Tomei, poartă numele la ruși de „Radonița" (de la „radost'" - bucurie). Slavii răsăriteni aveau obiceiul, înainte de creștinare, de a merge, primăvara, la mormintele celor din familie, spre a se „întâlni" și sărbători împreună cu aceștia. Trecută în Biserica Rusă, sărbătoarea a căpătat conotații creștine.

Cum vreme de 11 zile, din Joia Mare până la Duminica Tomei, nu se fac parastase și pomeniri (cu excepția slujbelor de înmormântare), s-a hotărât ca această zi de aducere aminte de cei adormiți să fie lunea de după Duminica Tomei. Însemnată în calendar ca „Radonița", „bucuria primăverii", sărbătoarea păgână, în unele părți ale Ucrainei, mai poartă numele de „Provodi" (dar nu numai), cu înțelesul de petrecere de pomenire, rămas bun, amintire a celor răposați (cu mâncare și băutură).

În Rusia, din pricina postului de luni, păstrat în calendar vreme de mai multe veacuri, „Radonița" e prăznuită în marțea de după Duminica Tomei (în puține regiuni este serbată, totuși, lunea).

Paștele blajinilor, la românii, e ținut mai ales în Basarabia. Mai puțin în Moldova. În Oltenia, regiune cunoscută pentru păstrarea tradițiilor legate de cei adormiți, în această zi cimitirele sunt aproape goale.

Gheorghiță Ciocioi

Categoria: Articole

Cautare: