De patimi ne curatim cand ocolim pricinile patimilor

Nepătimirea este o stare superioră. Ştiţi ce spune Sfântul Ioan Scărarul despre nepătimire? Spune că este învierea sufletului înainte de învierea cea de obşte a trupului şi mai spune că nepătimirea este cerul cel de pe pământ.

Nepătimirea are nişte semne după care o putem cunoaşte. Să ne gândim la următorul cuvânt din Pateric: Se spune că la un părinte s-a dus o fecioară care i-a spus aşa: „Am învăţat Vechiul şi Noul Testament pe de rost”. „Şi?” „Şase zile postesc şi a şaptea dezleg”. Şi l-a întrebat pe părintele ce mai trebuie să facă, gândindu-se că, cu ceea ce a realizat până acum, a făcut mult. Şi părintele a întrebat-o aşa: „Ţi s-a făcut ocara ca cinstea?”. Ea a zis: „Nu”. „Ţi s-a făcut lipsa ca îndestularea?”. Ea zis: „Nu”. „Ţi s-a făcut paguba ca şi câştigul?”. Ea a zis: „Nu”. Şi atunci părintele a zis: „Du-te şi pune început bun, căci cu ceea ce ai făcut, încă nimic n-ai făcut”.

Despre un părinte din Pateric se spunea că din multa bunătate nici nu mai ştia ce-i răutatea. Nu mai presupunea răutatea. Nu se mai gândea la nimic rău, din multa lui bunătate. Noi avem o altă stare sufletească. Noi, din multa răutate, de multe ori, nu mai putem presupune bunătatea. Amestecăm nişte lucruri rele şi în lucrurile bune.

Cum putem ajunge nepătimitori? Cum putem să ne curăţim de patimi? Răspunsul cel dintâi este acesta: de patimi ne curăţim când ocolim pricinile patimilor. Adică degeaba vrem noi să scăpăm de patimi, dacă mergem acolo unde sunt ispite, unde sunt tentaţii pentru păcate. Mulţi mărturisesc la spovedanie că le vin tot felul de imagini necurate în minte. De ce? Pentru că au trăit în ele, sau pentru că trăiesc în ele, se uită la lucruri necuviincioase, la filme spurcate şi apoi vor să aibă limpezime în suflet. Nu se poate aşa ceva.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, pp. 97-98)

Categoria: Articole

Cautare: