Deplina actualizare a firii umane in Hristos

Deplina actualizare a firii umane in Hristos :: Pr Dumitru Staniloae

d. Deplina actualizare a firii umane in Hristos. De aceea se poate spune ca de-abia in Hristos natura umana e activata in autenticitatea si deplinatatea ei. Natura umana aduce si in Hristos vointa ei naturala. Dar modul in care e activata vointa aceasta e ales de Ipostasul divin, Care nu o activeaza niciodata contrar naturii umane. Sfantul Maxim Marturisitorul spune: “Nu este acelasi lucru a voi si a voi intr-un anume fel.” Ultimul lucru il aduce subiectul.

In Hristos vointa si tendintele naturii umane nu sunt stramtorate si strambate de un subiect autonom purtat de porniri individualiste, ci de Ipostasul divin care le da o actualizare favorabila tuturor, dar si conforma cu voia lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu Cuvantul cel intrupat, departe de a impiedica sau altera tendintele voii si potentele firii umane, tocmai El le-a putut actualiza in mod autentic, in conformarea lor cu voia Lui. Iar pentru ca El a actualizat aceste tendinte in modul deplin favorabil celorlalti oameni, se poate spune ca El a personalizat in modul cel mai autentic natura umana, daca persoana inseamna o unitate care se refera intotdeauna in mod pozitiv la celelalte persoane.

Sfantul Maxim Marturisitorul zice: “Nimic din cele naturale, precum nici firea insasi, nu se opune Cauzatorului firii.” Sau: “Daca Hristos a avut vointa naturala ca om, a voit totdeauna in esenta acelea pe care ca Dumnezeu le-a pus in mod natural in fire cand i-a dat existenta prin creatie. Caci n-a venit ca sa altereze natura, pe care El, ca Dumnezeu si Cuvantul, a facut-o, ci ca sa indumnezeiasca firea, pe care El a unit-o cu Sine in acelasi si unic ipostas, impreuna cu toate insusirile ei naturale, afara de pacat; pe care a unit-o in chip voit cu bunavointa Tatalui si cu conlucrarea Duhului.” El ne-a scapat de alterarea firii, “pe care noi o aratam prin opozitia voii noastre” fata de Dumnezeu; ne-a scapat “prin puterea intruparii”, restabilind in Sine voia noastra cea naturala.

Daca Hristos a actualizat in modul cel mai propriu naturii voia ei naturala, El a personalizat-o in modul cel mai autentic, caci nu se poate actualiza o fire decat personalizand-o. Iar daca aceasta actualizare autentica inseamna o actualizare conforma voii lui Dumnezeu, rezulta ca Ipostasul Cuvantului a personalizat in modul cel mai autentic firea umana asumata pentru ca in El Insusi, ca model al omului, se include virtual potenta caracterului personal al omului; pe langa aceea, daca ipostasul e modul de subzistenta concreta a firii, atunci Logosul divin e fundamentul ultim in care subzista concret firea oricarui om ca ipostas.

Dar nu numai voia noastra a restabilit-o Hristos in activarea ei, ci si ratiunea noastra. Caci Cuvantul lui Dumnezeu este si dreapta Ratiune personala suprema, dupa care a fost creata ratiunea personala a fiecarui om, ca sa gandeasca ratiunile lucrurilor ca chipuri ale ratiunilor Logosului divin, impreuna cu Ratiunea personala dumnezeiasca, intr-un dialog cu Ea. Dupa legatura pe care o intretinea cu ratiunea umana inainte de Intrupare, o legatura slabita prin pacat, Ratiunea personala divina Se face Ea insasi ipostasul sau subiectul ratiunii umane, aducand-o la deplina conformitate cu ratiunea Sa divina. Firea umana in Hristos se supune cu vointa, vointei Lui divine, pentru ca ratiunea ei e luminata de ratiunea divina a Lui, ca model si izvor al ei, si vede lucrurile, persoanele umane si relatiile dintre ele in mod drept si in toata profunzimea lor.

Desigur Ratiunea divina ca persoana e mai mult decat suma de principii rationale ale dreptei judecati; ea e si viata, ca izvor suprarational al ratiunii, ca adanc infinit de sensuri; iar ratiunea personala umana e si ea viata plina de sens, un adanc asemanator de sensuri. Ratiunea umana personala isi gaseste, in aceasta ipostaziere a ei in Logos, implinirea culminanta.

Logosul este astfel implinirea omului ca persoana; natura umana isi gaseste in Ipostasul divin implinirea sa ipostatica. In felul acesta, firea umana se vede implinita si pe planul ratiunii ontologice in Ipostasul ratiunii divine. Ratiunea si vointa umana asumate de Ipostasul Logosului, nestand intr-un ipostas uman propriu care sa poata individualiza folosirea ratiunii si vointei in mod contrar altora, ci fiind ipostaziate in ratiunea si vointa personala divina, care sunt modelul adevarat al lor, sunt actualizate ca ratiune si vointa intr-un mod favorabil tuturor firilor umane, avand o mare putere de atragere a lor la unitate.

Pe de alta parte, intrucat se implinea in Ipostasul rational sau suprarational divin, ratiunea umana a lui Hristos se deschidea orizontului infinit al realitatii divine si al cunoasterii ei. Umanitatea lui Hristos e transparenta Dumnezeirii si celorlalti oameni, neavand un ipostas propriu ca un posibil zid opac in fata realitatii lui Dumnezeu si a celorlalti oameni. Hristos e in gradul suprem omul pentru oameni, intrucat e omul pentru Dumnezeu sau umanitatea deschisa deplin lui Dumnezeu.

Astfel in mijlocul nostru s-a plasat un centru personal omenesc prin faptul ca Insusi Cuvantul S-a facut o persoana in rand cu celelalte. Prin aceasta El S-a facut Omul restabilit in conformitate cu Dumnezeu, Care voieste si gandeste deplin rational binele tuturor si, de aceea, si in conformitate cu toate persoanele umane, in solidaritate cu ele, cu intelegerea si cu vointa de a sluji unitatea lor. Daca singura persoana este centrul de iradiere a vietii si caldurii spirituale unificatoare, centrul de iradiere al unei vieti iubitoare si al unei puteri unificatoare nesfarsite si nestirbite de nici o umbra de egoism nu poate fi decat o persoana dumnezeiasca intrata in relatia nemijlocita cu noi oamenii, ca persoana omeneasca implinita in mod culminant.

Categoria: Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol 2 - Pr Dumitru Staniloae

Cautare: