Desfraul, tradarea castitatii, destinului si neamului

Castitatea trădată, pângărirea unui templu. Cea mai gravă trădare, în cazul adolescentului, este trădarea castităţii. Căci trădarea castităţii, din care se naşte iubirea, se răsfrânge asupra întregii vieţi personale a tânărului, ca şi asupra neamului din care face parte. Pângărirea fecioriei din vremea tinereţii inaugurează şirul căderilor ce duc la prăbuşirea din urmă. Avertismentul Sfântului Aostol Pavel, profund semnificativ, se adresează în primul rând adolescenţilor, cărora le descoperă consecinţele deosebit de grave ale păcatului, prin care-şi urgisesc propriul lor trup: „Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care îl va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării, păcătuieşte în însuşi trupul său”(I Cor. 6,18). Sfântul Apostol Pavel de dă şi o motivaţie privitoare la acest îndemn: „Trupul nu este pentru desfrânare ci pentru Domnul, şi Domnul pentru trup” (I Cor. 6,13). La rândul ei, această motivaţie vine cu o justificare: „Nu ştiţi că trupul vostru este templu al lui Dumnezeu şi voi nu sunteţi ai voştri?” (I Cor. 6,19)

(Pr. Prof. Ilie Moldovan, Adolescenţa, preludiu la poemul iubirii curate, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2005, p.158)

Categoria: Articole

Cautare: