Despre activitatea teandrica

CAPITOLUL XIX

Despre activitatea teandrica

Cand fericitul Dionisie spune ca Hristos a trait printre oameni cu o activitate noua, teandrica, nu suprimam activitatile firesti ale celor doua firi, in sensul ca ar spune ca a rezultat o singura activitate din cea dumnezeiasca si cea omeneasca - caci daca ar fi asa, am fi spus si o singura fire noua, rezultata din cea omeneasca si cea dumnezeiasca. Caci, dupa cum spun Sfintii Parinti, cele care au o singura activitate acelea au si o singura fiinta -, ci fericitul Dionisie a numit cele doua activitati astfel, voind sa arate modul nou si inexprimabil de manifestare al activit atilor firesti ale lui Hristos, mod inrudit cu modul inexprimabil al intrepatrunderii reciproce a firilor lui Hristos, traiul lui ca om, strain si minunat si necunoscut firii existentelor, ca si felul comunicarii insusirilor care rezulta din unirea inexprimabila a firilor. Nu spunem ca activitatile sunt despartite si nici ca firile activeaza despartit, ci fiecare lucreaza in chip unit ceea ce are propriu cu participarea celeilalte. Nici pe cele omene sti nu le-a lucrat in chip omenesc, caci n-a fost simplu om, si nici pe cele dumnezeiesti numai ca simplu Dumnezeu, pentru ca n-a fost simplu om, ci El a fost in acelasi timp si Dumnezeu si om. Caci dupa cum cunoastem unirea si deosebirea fireasca a firilor, tot astfel cunoastem unirea si deosebirea vointelor si activitatilor firesti.

Trebuie sa se stie asadar ca despre Domnul nostru Iisus Hristos vorbim cand ca despre doua firi, cand ca despre o singura persoana, dar si una si alta se raporteaza la un singur concept. Cele doua firi sunt un singur Hristos; iar singurul Hristos este cele doua firi. Asadar este acelasi lucru cand spui: Hristos lucreaza potrivit fiecareia din cele doua firi ale Lui, si: fiecare din cele doua firi lucreaza in Hristos cu participarea celeilalte. Prin urmare firea dumnezeiasca participa corpului care lucreaza, prin faptul ca prin bunavointa vointei dumnezeiesti i se ingaduie sa sufere si sa faca cele ale Sale si prin faptul ca activitatea trupului este negresit mantuitoare.

Aceasta din urma nu este opera activitatii omenesti, ci a celei dumnezeiesti. Trupul participa la Dumnezeirea Cuvantului, care lucreaza, pentru ca savarseste lucrarile cele dumnezeiesti prin corp ca printr-un instrument si pentru ca unul este cel care lucreaza atat dumnezeieste cat si omeneste in acelasi timp.

Trebuie sa se stie ca sfanta Lui minte lucreaza lucrarile ei naturale, gandind si cunoscand, ca este mintea lui Dumnezeu si ca este adorata de toata faptura, amintindu-si de traiul si de patimile Sale de pe pamant. Participa la Dumnezeirea activa a Cuvantului, conduce si guverneaza totul, gandind, cunoscand si conducand nu ca minte simpl a a unui om, ci ca una unita cu Dumnezeu dupa ipostasa si care este minte a lui Dumnezeu. Prin urmare, termenul “activitate teandrica” arata aceasta, anume ca Dumnezeu s-a facut barbat, adica s-a inomenit si activitatea Lui omeneasca a fost dumnezeiasca, adica indumnezeita; activitatea Lui omeneasca n-a fost lipsita de activitatea Lui dumnezeiasca, iar activitatea Lui dumnezeiasca n-a fost lipsita de activitatea Lui omeneasca, ci fiecare este considerata impreuna cu cealalta. Felul acesta se numeste perifraza, anume cand cineva cuprinde printr-un singur cuvant doua lucruri. Dupa cum spunem ca este una atat arderea care taie, cat si taierea care arde a cutitului inrosit in foc; dar spunem ca alta lucrare este taierea si alta arderea, si ca arderea focului si taierea cutitului sunt activitatile unor firi deosebite, tot astfel si cand vorbim de o singura activitate teandrica a lui Hristos, intelegem pe cele doua activitati ale celor doua firi ale Lui, a Dumnezeirii Lui, activitatea dumnezeiasca, iar a omenirii Lui, activitatea omeneasca.

Categoria: Dogmatica - Sf. Ioan Damaschin

Cautare: