Despre aer si vanturi

CAPITOLUL VIII

Despre aer si vanturi

Aerul este un element foarte fin. Este umed si cald, mai greu decat focul si mai usor decat pamantul si apa. Este cauza respiratiei si a vorbirii, fara de culoare, adica nu are prin natura culoare, este limpede si transparent. Are capacitatea de a primi lumina. Serveste celor trei simturi ale noastre, caci prin el vedem, auzim, mirosim. Are capacitatea de a primi caldura si frigul, uscaciunea si umiditatea. Toate miscarile lui spatiale sunt in sus, in jos, in afara, inauntru, la dreapta, la stanga si miscarea circulara. Aerul nu are in sine lumina, ci este luminat de soare, luna, stele si foc. Aceasta este ceea ce a spus Scriptura ca “intuneric era deasupra abisului”( Facerea I, 2.), voind sa arate ca aerul nu are in sine lumina, ci ca alta este fiinta luminii.

Vantul este o miscare a aerului. Sau: vantul este un curent de aer, care-si schimba numele dupa deosebirea locurilor de unde sufla. Aerul are locul lui. Caci locul fiecarui corp este continutul lui. Si ce altceva contin corpurile daca nu aerul? Sunt diferite locuri de unde se face miscarea aerului si de la care vanturile isi capata numele. Toate vanturile sunt in numar de douasprezece. Se zice ca aerul este stingerea focului sau abur de apa fierbinte. Prin natura sa, aerul este cald. Dar se raceste in vecinatatea apei si a pamantului, pentru ca partile de jos ale lui sunt reci, iar cele de sus calde.

Vanturile (Aliniatul atesta este asezat in editia de la Verona intr-un capitol separat, dupa capitolul IX al traducerii de fata.) sufla in chipul urmator: din regiunea cerului de unde soarele rasare la solstitiul de vara sufla vantul numit Chechias (vantul de la sud-est) si vantul Mesis (vantul de la nord-est). Din regiunea cerului de unde soarele rasare la echinoctiu, sufla numai vantul Apiliotis (vantul de est). Din regiunea cerului de unde soarele rasare la solstitiul de iarna, sufla vantul numit Evros (vantul de la est-sud-est). Din regiunea cerului unde soarele apune iarna, sufla vantul numit Lips (vantul de la sud-vest). Din regiunea cerului unde soarele apune la echinoctiu, sufla vantul numit Zefir (vantul de vest). Din regiunea cerului unde soarele apune vara, sufla vantul numit Argestis sau Olimpias sau chiar Iapix (vantul de la vest -nord-vest).

Este apoi vantul numit Notos (vantul de la sud) si vantul numit Aparctias (vantul de la nord), care sufla unul impotriva altuia. Este si un vant intermediar intre Aparctias si Chechias, vantul numit Boreas (crivatul). Vantul intermediar intre Evros si Notos se numeste Foenix, numit si Evronotos (vantul de la sud-sud-est). Vantul intermediar intre Notos si Lips se numeste Livonotos, numit si Levconotos (vantul de la sud-sud-vest).

Vantul intermediar intre Aparctias si Arghestis se numeste Thraschias, numit de bastinasi Cherchios (vantul de la nord-nord-vest). Popoarele care locuiesc marginile lumii sunt acestea: in partea de unde sufla vantul Apiliotis, locuiesc bactrianii (Bactnanii sunt locuitorii unui tinut din Asia centrala, a carui capitala era Bactra.). In partea de unde sufla vantul Evros, locuiesc indienii, in partea de unde sufla vantul Foenix se afla Marea Rosie si Etiopia, in partea de unde sufla vantul Livonotos, locuiesc locuitorii de dincolo de Sirta (Sirta este numele dat de cei vechi, pastrat si azi, la doua golfuri ale coastei de nord a Africii.), numiti garamanti (Garamantii sunt un vechi popor al Africii in Libia interioar a la sud-estul Numidiei.). In partea de unde sufla vantul Lips, locuiesc etiopienii si maurii occidentali. In partea de unde sufla Zefirul se afla coloanele lui Hercule, inceputurile Libiei si ale Europei, in partea de unde sufla vantul Arghestis se afla Iberia, Spania de azi. In partea de unde sufla vantul Thraschias, locuiesc celtii si popoarele megiese. In partea de unde sufla vantul Aparctias locuiesc scitii cei de dincolo de Tracia. In partea de unde sufla vantul Boreas se afla Pontul (Pontul = Marea Neagra.), Meotis (Meotis = Marea de Azov.) si locuiesc sarmatii (Sarmatii, locuitorii Sarmatiei, care se intindea la rasarit de fluviul Don. Sarmatia se intindea de la Marea Baltica pana la Marea Caspica si Marea Neagra.). In partea de unde sufla vantul Chechias se afla Marea Caspica si locuiesc sachii (Sachii, un popor al Asiei vechi in Scitia asiatica.).

Categoria: Dogmatica - Sf. Ioan Damaschin

Cautare: