Despre afectele lui Hristos

CAPITOLUL XX

Despre afectele firesti si neprihanite ale lui Hristos

Marturisim ca Hristos a luat toate afectele firesti si neprihanite ale omului. Caci a luat pe om in intregime, si a luat pe toate cele ale omului, afara de pacat. Acesta nu este firesc, nici insamantat in noi de creator, ci s-a nascut in vointa noastra libera, prin noua insamantare a diavolului, fara a ne stapani prin forta. Se numesc afecte firesti si neprihanite acelea ce nu sunt in puterea noastra, adica acelea care au aparut in viata din pricina condamnarii prilejuite de calcarea poruncii, spre exemplu: foamea, setea, oboseala, durerea, lacrimile, coruptibilitatea, fuga de moarte, frica, agonia, din care provine sudoarea, picaturile de sange, ajutorul ingerilor, din pricina neputintei firii si cele asemenea, care exista in chip firesc in toti oamenii.

Prin urmare pe toate le-a luat ca pe toate sa le sfinteasca. A fost Ispitit (Matei, IV, 1-11; Marcu, I, 12-13; Luca, IV, 1-13.) si a invins ca sa ne dea noua biruinta si sa dea firii putere de a invinge pe dusman, pentru ca firea invinsa odinioara sa invinga pe invingatorul de alta data prin aceleasi ispite, prin care a fost invinsa.

Cel rau l-a ispitit pe Hristos din afara si nu prin ganduri, la fel ca si pe Adam. Caci si pe acesta nu l-a ispitit prin ganduri, ci prin sarpe. Domnul, insa, a respins ispita si ca fumul a imprastiat-o, pentru ca sa fie invinse si de noi afectele care l-au ispitit pe El si le-a invins, si Adam cel nou sa mantuiasca pe Adam cel vechi.

Fara indoiala afectele noastre firesti erau in Hristos si conform firii si mai presus de fire. Afectele activau in El conform firii, cand ingaduia trupului sa sufere cele ale Sale; erau, insa, mai presus de fire, pentru ca in Domnul afectele firesti nu precedau vointa, in El nu se poate vedea nimic silit, ci toate sunt de bunavoie. Daca a voit a flamanzit, daca a voit a insetat, daca a voit i-a fost frica, daca a voit a murit.

Categoria: Dogmatica - Sf. Ioan Damaschin

Cautare: