Despre avva Ahila

1
L-au cercetat odată trei bătrâni pe avva Ahila, şi unul din ei avea nume rău. Unul din bătrâni a spus:
– Avvo, fă-mi o mreajă.
– Nu-ţi fac.
Iar celălalt a spus:
– Fă bunătate, ca să avem amintire de la tine în mănăstire.
– N-am vreme.
I-a spus şi celălalt cu nume rău:
– Fă-mi mie o mreajă, să am ceva din mâinile tale, avvo.
Iar el răspunse repede:
– Ţie îţi fac.
Iar cei doi bătrâni îi ziseră luându-l deoparte:
– Cum de noi te-am rugat, şi n-ai vrut să ne faci, iar lui i-ai spus „ţie îţi fac“?
– V-am spus că nu vă fac, şi nu v-aţi mâhnit, fiindcă n-am răgaz. Dacă lui nu-i fac, o să spună „nu-mi face bătrânul, fiindcă a auzit de păcatele mele“ şi numaidecât am retezat funia30(shoinion, parâmă sau funie de scos apa din fântână. Aici, în sens figurat „întrerupem dialogul“.). De aceea i-am trezit sufletul, ca nu cumva să-l soarbă jalea.

2
Spunea avva Vitimie: cum coboram la Sketis odată, mi-au dat unii câteva mere ca să le dau bătrânilor. Şi am bătut la chilia avvei Ahila, ca să-i dau. Şi mi-a zis: într-adevăr, frate, n-aş fi vrut să baţi la mine, nici să fi fost mană; nu te du nici la alte chilii. Şi am plecat la chilia mea şi le-am dus la biserică.

3
A venit odată avva Ahila la chilia avvei Isaia în Sketis şi l-a găsit mâncând. Şi pusese apă cu sare într-un blid. Şi văzându-l pe bătrân ascunse blidul. Văzând bătrânul că l-a ascuns după funii îi spuse:
– Ce mâncai?
– Iartă-mă, că tăiam lujeri de curmal şi am suit pe arşiţă şi am îmbucat (pâine) cu sare, şi-mi era gâtlejul uscat de căldură şi nu se pogora îmbucătura; şi de asta am trebuit să pun puţină apă în sare ca aşa să pot înghiţi. Dar iartă-mă.
– Haide, vedeţi-l pe Isaia mâncând supă la Sketis! Dacă vrei să mănânci supă, mergi în Egipt.

4
Unul din bătrâni a venit la avva Ahila şi-l văzu scuipând sânge. Şi l-a întrebat: ce este şi asta, părinte? Iar el a răspuns: e cuvântul unui frate care m-a mâhnit, şi m-am silit să nu-l dau în vileag şi m-am rugat de Dumnezeu să mă scape de el, şi s-a făcut cuvântul sânge în gura mea şi l-am scuipat şi m-am liniştit şi am uitat mâhnirea.

5
Zicea avva Ammoes: l-am cercetat eu şi avva Vitimie pe avva Ahila şi l-am auzind rumegând cuvântul acesta „nu te teme, Iacóv, să te pogori în Egipt“. Şi a stat mult aşa. Şi am bătut de ne-a deschis şi ne-a întrebat: de unde sunteţi? şi fiindcă ne era frică să spunem „de la Chilii“, am zis:
– De la muntele Nitriei.
– Ce să fac cu voi, dacă sunteţi aşa de departe…
Ne-a primit, şi l-am văzut lucrând toată noaptea multă funie, şi ne-am rugat de el să ne spună un cuvânt:
– De aseară până acuma am împletit douăzeci de stânjeni, şi zău n-am nevoie de ei. Dar ca să nu se mânie Dumnezeu şi să nu mă învinuiască – de ce n-ai lucrat, că puteai! – de aceea mă ostenesc şi lucru din toată puterea mea.
Şi ne-am dus înţelepţiţi.

6
Altă dată iar l-a cercetat un mare bătrân din Tebaida pe avva Ahila şi i-a spus:
– Avvo, sunt ispitit către tine.
– Haide şi tu, bătrâne, eşti ispitit către mine, acuma?
– Da, avvo.
Era acolo aşezat la uşă un bătrân orb şi ciung. Şi i-a spus bătrânul:
– Voiam să şed doar câteva zile dar din pricina bătrânului acestuia nu pot să şed.
Auzind avva Ahila, s-a mirat de smerenia bătrânului, şi a zis: aceasta nu este curvie, ci ciuda demonilor celor răi.

Categoria: Patericul egiptean

Cautare: