Despre avva Ammona

1
L-a întrebat un frate pe avva Ammona spunându-i: zi-mi un cuvânt. Iar el i-a spus: mergi, şi gândeşte aşa cum gândesc răufăcătorii din închisoare. Căci ei tot întreabă unde este stăpânul şi când vine, şi plâng din pricina aşteptării. La fel şi călugărul trebuie să ia aminte mereu şi să îşi mustre sufletul zicând: vai mie! cum voi sta la judecata lui Hristos şi cum mă voi dezvinovăţi? şi dacă te vei îngriji de asta mereu poţi să te mântuieşti.

2
Spuneau despre avva Ammona că a omorât şi viperă: a mers în pustie să ia apă dintr-un lac, şi văzând vipera, se puse cu faţa la pământ, zicând: Doamne, acum ori eu mor, ori el. Şi îndată vipera a murit, cu puterea lui Hristos.

3
A zis avva Ammona: am petrecut paisprezece ani la Sketis rugându-mă lui Dumnezeu noapte şi zi să-mi dea putere să birui mânia.

4
Povestea unul din părinţi că era un bătrân iubitor de osteneli la Chilii care ducea o rogojină, şi a venit la avva Ammona. Bătrânul l-a văzut purtând rogojina şi i-a zis: asta nu-ţi e de nici un folos. Iar bătrânul l-a întrebat: mă bântuie trei gânduri: să rătăcesc în pustie sau să plec în străinătate unde nu mă cunoaşte nimeni, sau să mă închid în chilie şi să nu întâlnesc pe nimeni, mâncând tot la două zile. Îi spuse avva Ammona: nu fă nici una din cele trei, ci aşază-te în chilia ta, mâncă puţin dar zilnic, şi aibi pururea gândul vameşului în inimă, că aşa te vei putea mântui.

5
Li s-a întâmplat turburare fraţilor în locul lor şi voind să-l lase, s-au dus la avva Ammona. Bătrânul era în luntre, şi văzându-i pe mal, călătorind, le spuse năierilor: lăsaţi-mă jos. Şi chemându-i pe fraţi le spuse: eu sunt Ammona la care aţi venit. Şi le îmbărbătă inimile, trimiţându-i de unde veniseră. Căci nu era vorba de vătămare sufletească, ci doar turburare omenească.

6
A mers odată avva Ammona să treacă Râul şi găsind bacul gata, s-a aşezat. Atunci a venit altă luntre în acel loc şi i-a luat pe oamenii de pe bac şi i-au spus şi lui: hai şi tu, avvo, treci cu noi. El răspunse: eu nu trec decât cu bacul obştesc. Avea la el fuior şi s-a aşezat să împletească funie, pe care apoi o desfăcea, până s-a urnit bacul, şi aşa a trecut. Atunci au făcut metanie fraţii, zicând: de ce ai făcut aşa? – Ca nu cumva grăbindu-mă mereu să se împrăştie gândul. Dar şi ca pildă, ca să umblăm cu rânduială pe calea lui Dumnezeu.

7
A plecat odată avva Ammona să-l vadă pe avva Antonie şi a pierdut drumul, şi s-a aşezat, culcându-se puţin. Şi s-a ridicat din somn, rugându-se lui Dumnezeu: mă rog ţie Doamne, Dumnezeul meu, nu pierde făptura mâinilor tale. Şi i s-a arătat ca o mână din văzduhuri arătându-i calea, până a ajuns în faţa peşterii avvei Antonie.

8
Despre avva Ammona a proorocit avva Antonie zicând: vei înainta în teama lui Dumnezeu. Şi l-a petrecut din chilie şi i-a arătat o piatră, spunându-i: înjur-o şi bate-o. Şi aşa a făcut. Iar avva Antonie l-a întrebat: N-a zis nimica piatra?
– Nu.
– Aşa vei ajunge şi tu cu vremea.
Şi aşa a şi fost, că a înaintat atâta avva Ammona, încât de multă bunătate să nu vadă răutatea.

9
Se spunea despre el că au venit unii ca el să-i judece, dar bătrânul făcea pe nebunul. O femeie s-a apropiat de el şi a zis: bătrânul acesta e nebun. Iar el auzind-o zise: câte osteneli n-am îndurat eu în pustietăţi, ca să dobândesc nebunia aceasta, şi s-o pierd din pricina ta astăzi!

10
A mers odată avva Ammona într-un loc să mânce, şi era acolo unul cu faimă proastă. Şi s-a întâmplat să vină o femeie să intre în chilia fratelui cel cu nume rău. Aflând cei care locuiau în locul acela, s-au tulburat şi s-au adunat ca să-l gonească din chilie. Şi aflând că este vlădica Ammona acolo, au venit chemându-l să fie cu ei. Şi când a prins fratele de veste, s-a ascuns într-un chiup mare luând femeia cu el. Şi până să vină mulţimea, a văzut avva Ammona ce se întâmplase dar pentru Dumnezeu a ascuns fapta. Şi a intrat aşezându-se pe chiup, poruncindu-le să caute prin chilie. Dar cum ei căutară fără s-o găsească pe femeie, le-a spus avva Ammona: ce e? Dumnezeu să vă ierte. Şi a făcut o rugăciune, poruncindu-le să iasă. Apoi l-a luat pe frate de mână, zicându-i: ia aminte la tine, frate! Apoi a plecat.

11
A fost întrebat avva Ammona ce este calea cea strâmtă şi îngustă, şi a zis: calea strâmtă şi îngustă înseamnă a-ţi struni gândurile, şi a-ţi nimici voia ta, de dragul lui Dumnezeu. Asta înseamnă „iată noi am lăsat toate şi ţi-am urmat ţie“29(Matei, XIX, 27.).

Categoria: Patericul egiptean

Cautare: