Despre avva Cronie

1
Un frate i-a spus avvei Cronie:
– Spune-mi un cuvânt.
– Când a mers Elisei prooroc la sunamiteancă, a văzut că nu avea nici o treabă cu nimeni. Atunci ea a zămislit şi a născut prin venirea lui Elisei121(IV Împăraţi 4, 10.).
– Care este tâlcul?
– Când sufletul veghează şi se adună din risipirea atenţiei, şi se leapădă de voile sale, atunci pune stăpânire pe el Duhul lui Dumnezeu. Şi atunci poate să nască, deşi este sterp.

2
Un frate l-a întrebat pe avva Cronie:
– Ce să fac cu uitarea care-mi înrobeşte cugetul şi mă face nesimţitor, până mă trage la păcat?
– Când au luat neamurile străine chivotul din pricina nelegiuirilor fiilor lui Israil, l-au tras până l-au dus în casa lui Dagon, dumnezeul lor, care atunci a căzut cu faţa în jos.
– Adică?
– Când ajunge să fie înrobit cugetul omului prin mijloacele lui însuşi, atunci e tras, până e dus în păcatul nevăzut.

3
L-a întrebat un frate pe avva Cronie:
– În ce chip ajunge omul la smerenie?
– Prin frica lui Dumnezeu.
– Şi prin ce faptă ajunge la frica lui Dumnezeu?
– După mine, să se înfrâneze de la tot lucrul, să se dedea trudei trupeşti, şi, după puteri, să se gândească la ieşirea sa din trup şi la judecata lui Dumnezeu.

4
A zis avva Cronie:
– Dacă nu mâna Moisi oile sub muntele Sinai, nu ar fi văzut focul din rug122(batos, tufăriş. Exod 3, 2.). L-a întrebat un frate:
– Ce înseamnă rug?
– Rugul înseamnă fapta trupească. Este scris că împărăţia cerurilor este asemenea comorii ascunse în ogor.
– Atunci omul n-ajunge la nici o cinste, fără trudă?
– Oricum, e scris: „cu ochii aţintiţi la începătorul şi împlinirea credinţei, la Iisus, care în locul bucuriei care era pusă dinaintea Lui, a răbdat crucea“123( Evrei 12, 2.). Şi David zice şi el, „de voi da somn ochilor mei, şi pleoapelor mele adormire“124(Psalmi 131, v. 4.) şi aşa mai departe.

5
Spunea avva Cronie: ne-a povestit avva Iosif Pelusiotul aşa: pe când locuiam în Sinai, era acolo un frate nu doar bun şi nevoitor, ci şi frumos cu trupul. Şi venea la biserică la slujbă cu un antereu vechi şi petecit. Atunci văzându-l că vine într-una aşa la slujbă, i-am zis:
– Frate, nu vezi fraţii, cum sunt îngeri la slujbă, în biserică; cum vii tu totdeauna aşa încoace?
– Iartă-mă, avvo, că nu am altele.
Atunci l-am luat la mine în chilie şi i-am dat un leviton şi ce-i mai trebuia, şi de atunci era îmbrăcat ca ceilalţi fraţi, şi arăta ca un înger. Au avut odată părinţii nevoie să trimită zece fraţi la împărat pentru o trebuinţă; şi l-au ales şi pe el printre cei trimişi. Cum a auzit el, a făcut metanie părinţilor, zicându-le:
– Iertaţi-mă, pentru Dumnezeu, că sunt robul unuia mare din cei de-acolo; şi dacă mă recunoaşte, îmi ia chipul călugăresc şi mă duce iarăşi ca să-i robesc.
După ce i-a înduplecat pe părinţi şi s-a dus, am aflat mai târziu de la cineva care-l ştia îndeaproape, că atunci când era în lume, fusese praefectus praetorii125(Oarecum „şef al poliţiei“.) la Roma; şi ca să nu-l recunoască şi să fie stânjenit de oameni, a găsit acel pretext. Atât de mult se sârguiau părinţii ca să fugă de slava şi de tihna lumii acesteia.

Categoria: Patericul egiptean

Cautare: