Despre avva Foca

1
Spunea avva Foca422(Fokás.), cel din chinovia avvei Teognis, celui dintâi, ierusalimiteanul: când sălăşluiam la Sketis, era unul avva Iacov, tânăr, la Chilii, care îl avea pe tatăl lui trupesc şi ca părinte duhovnicesc. La Chilii erau două biserici: una a ortodocşilor, unde se şi cumineca, şi alta a dezbinaţilor. Fiindcă avea avva Iacov harul smereniei, era iubit de către toţi, şi de cei dreptcredincioşi423(ekkelsiastikoi) şi de către cei schismatici.
Iar ortodocşii i-au zis:
– Vezi, avva Iacove, să nu te amăgească schismaticii şi să te atragă424(„atragă“ şi în traducerea veche.) la împărtăşanie cu ei.
La fel şi schismaticii îi ziceau:
– Să ştii, avva Iacove, că împărtăşindu-te cu disfiziţii (cei care cred în două firi ale lui Hristos), îţi pierzi sufletul, că sunt nestorieni şi aduc pâră mincinoasă425( sykofantousin.) adevărului.
Iar avva Iacov, nevinovat şi strâmtorat de cele spuse de amândouă taberele, şi şovăielnic, s-a dus să se roage lui Dumnezeu.
Aşa că s-a ascuns într-o chilie în afara lavrei, liniştită, îmbrăcându-se cu hainele de înmormântare, de parcă avea să moară. Că părinţii egipteni au obiceiul să păstreze până la moarte levitonul şi culionul în care au primit shima sfântă şi să se îngroape cu ele, purtându-le doar duminica la sfânta împărtăşanie, apoi dându-le repede jos. S-a dus deci în chilia aceea, rugându-l pe Dumnezeu. Şi vlăguindu-se de post, a căzut pe jos şi a rămas să zacă întins. Spunea că a pătimit multe în acele zile de la demoni, mai ales în cuget. După patruzeci de zile, văzu un copil intrând la el, foarte vesel, care i-a zis:
– Avva Iacove, ce faci aici?
Luminat îndată şi primind putere de la vedenia sa, îi zise:
– Stăpâne, tu ştii ce am. Unii îmi zic „nu părăsi Biserica“, iar ceilalţi „te rătăcesc disfiziţii“426(Ultimii vor câştiga până la urmă. Din această cauză, Bizanţul va abandona, cu iresponsabilitate, Egiptul, apoi Siria, care astfel a fost cucerit mai uşor de către arabi.). Şi eu, nehotărât, şi neştiind ce să fac, am ajuns să fac fapta asta.
Îi răspunse Domnul:
– Unde eşti, bine eşti.
Şi odată cu acest cuvânt, s-a trezit dinaintea porţilor sfintei biserici a ortodocşilor, cei ai Sinodului427(Sinodul de la Calcedon.).

2
A mai zis avva Foca: ducându-se la Sketis avva Iacov, era bântuit foarte tare de demonul curviei. Şi fiind gata să cadă428(eggys tô kindyneusai „aproape să se primejduiască“.), a venit la mine şi mi-a mărturisit despre sine, zicându-mi: de poimâine429(apo tês deutêras „din ziua a doua“; „de luni“ în traducerea veche românească, „peste două zile“ în cea neogreacă.) mă duc în peştera cutare. Dar te rog, pentru numele lui Dumnezeu, să nu spui nimănui, nici măcar tatălui meu; ci numără patruzeci de zile, şi, când se împlinesc, fii bun şi vino la mine cu sfânta cuminecătură. Iar dacă mă găseşti mort, îngroapă-mă; dacă mai sunt viu, să iau sfânta împărtăşanie.
Auzind acestea de la el, după împlinirea celor patruzeci de zile, am luat sfânta cuminecătură şi pâine obişnuită, curată, cu puţin vin, m-am dus la el. Şi numai cât m-am apropiat de peşteră, am simţit o duhoare cumplită, care venea din gura lui. Şi mi-am zis în sine-mi: s-a dus fericitul la odihnă.
Apropiindu-mă de el, l-am găsit pe jumătate mort. Când m-a văzut, clintindu-şi mâna dreaptă, atât cât putea, arătând prin semnul făcut cu mâna, sfânta cuminecătură. I-am spus: o am.
Am vrut să-i deschid gura, dar era încleştată. Neştiind ce să fac, am ieşit în pustie şi am găsit un lemn dintr-un tufiş, şi, cu mare greutate abia am putut să-i deschid gura puţin. Şi i-am turnat din cinstitul trup şi sânge, fărâmându-l cât se poate (de mărunt). După puţin, muind câteva fărâme din pâinea de rând, i-am dat, şi după puţin şi altele, pe cât putea să ia. Şi aşa, după o zi, cu harul lui Dumnezeu, a venit cu mine, ducându-se la chilia lui, scăpând, cu ajutorul lui Dumnezeu, de patima ucigătoare a curviei.

Categoria: Patericul egiptean

Cautare:

Despre avva Foca

Vizualizari: 1145

Id: 27545

Imagine:

Share: