Despre avva Ioan persul

1
A venit odată un copil să fie lecuit de demon; şi au venit fraţi dintr-o chinovie din Egipt. Atunci bătrânul a ieşit, văzând un frate păcătuind cu copilul, şi nu l-a mustrat, zicând: dacă Dumnezeu cel care l-a plăsmuit vede şi nu-l arde, cine sunt eu să-l mustru?

2
Povestea unul dintre părinţi despre avva Ioan persul, că din marele lui har a ajuns la cea mai adâncă nevinovăţie. El locuia în Arabia Egiptului. A împrumutat odată de la un frate un galben şi a cumpărat in să lucreze. Atunci a venit alt frate, rugându-l: dă-mi, frate, oleacă de in, să îmi fac un leviton. El îi dădu cu bucurie. A venit şi altul rugându-l: dă-mi oleacă de in, să-mi fac cergă. Şi îi dădu şi lui. Şi i-au cerut şi alţii, iar el le-a dat firesc şi cu bucurie. Apoi a venit cel cu banul, să-l ceară înapoi. Bătrânul îi spuse: mă duc şi ţi-l aduc. Şi neavând de unde să-l dea înapoi, s-a ridicat ducându-se la avva Iacov al diaconiei, să-i ceară ca să-i dea un ban, ca să îl înapoieze fratelui. Mergând, a găsit un galben pe jos, şi nu l-a luat. Apoi a făcut o rugăciune, întorcându-se în chilia lui. Fratele a venit iar, sâcâindu-l cu banul. El îi zise: de asta mă şi îngrijesc. Plecă iar, găsind banul pe jos cum fusese; şi făcu iar rugăciune, întorcându-se în chilia lui. Atunci a venit iar fratele care-l sâcâia. Bătrânul îi zise iar: acum ţi-l aduc neapărat, şi gata. Se ridică iar, mergând în acelaşi loc; şi găsi banul pe jos, şi îl luă, făcând o rugăciune. Atunci merse la avva Iacov, şi-i spuse: avva, venind la tine am găsit banul acesta pe drum; fii bun, şi dă de veste în vecini, nu cumva l-a pierdut cineva; şi dacă găseşti al cui e, dă-i-l. Bătrânul plecă, vestind vreme de trei zile; şi nu s-a aflat nimeni să fi pierdut banul. Atunci îi zise bătrânul avvei Iacov: dacă nu l-a pierdut nimeni, dă-i-l pe acesta fratelui cutare, că îi sunt dator; şi venind să iau de la tine de pomană şi să înapoiez datoria, l-am găsit.
Bătrânul se minună, cum de nu luase banul, dator fiind, să-l dea. Şi asta era de minune la el, că dacă venea cineva să împrumute ceva de la el, nu-i da, ci îi spunea: mergi şi ia-ţi singur ce-ţi trebuie. Iar când îi aducea, îi spunea: pune-l la locul lui. Şi dacă cel care luase nu aducea nimic, nu-i zicea nimica.

3
Se spunea despre avva Ioan persul că dând nişte răufăcători peste el, le-a adus lighean, vrând să-i spele pe picioare; şi ei, ruşinându-se, au început să se căiască.

4
I-a spus cineva avvei Ioan persul:
– Am trudit atâta pentru împărăţia cerurilor – oare avem s-o moştenim?
– Eu am încredere că voi moşteni Ierusalimul cel de sus, cel care este scris în ceruri, că „cel care a făgăduit e de încredere“114(Evrei 10, 23.). De ce să nu mă încred? Sunt primitor ca Avraam, blând ca Moise, sfânt ca Aaron, răbdător ca Iov, smerit ca David, pustnic ca Ioan, tânguitor ca Ieremia, învăţător ca Pavel, de încredere ca Petru, înţelept ca Solomon. Şi mă încred ca tâlharul, că cel care mi le-a hărăzit pe acestea în bunătatea sa, îmi va da şi împărăţia.

Categoria: Patericul egiptean

Cautare: