Despre avva Iosif din Panefó

1
Au mers odată nişte părinţi la avva Iosif, la Panefó, ca să-l întrebe despre primirea fraţilor găzduiţi la dânşii, dacă trebuie să se coboare la măsura fraţilor şi să se poarte familiar cu ei. Până să întrebe ei, i-a zis bătrânul ucenicului: ia seama la ce voi face azi, şi ai răbdare. Şi a pus bătrânul două rogojini, una la dreapta şi una la stânga, şi le-a zis: aşezaţi-vă. Şi a intrat în chilia lui şi s-a îmbrăcat cu haine de cerşetor, şi a ieşit, trecând printre ei. A intrat iar, luându-i hainele, şi a ieşit, aşezându-se în mijlocul lor. Ei se uimeau de ce făcea bătrânul, care le-a spus:
– Aţi înţeles ce am făcut?
– Da.
– Nu cumva m-am schimbat din pricina îmbrăcăminţii prăpădite?
– Nu.
– Dacă sunt acelaşi în amândouă, cum nici dintâiul nu m-a schimbat, aşa nici al doilea nu mi-a dăunat. Tot aşa trebuie să facem şi cu primirea fraţilor străini, după sfânta evanghelie. „Daţi Cezarului ce e al Cezarului, şi cele ale lui Dumnezeu lui Dumnezeu“106(Matei 20, 21.). Când vin fraţi, să-i primiţi cu familiaritate. Când sunteţi singuri, aveţi nevoie de jale, ca să rămână cu voi.
Auzind fraţii s-au minunat, fiindcă le spusese ce era în inimile lor înainte ca să-l întrebe, şi au slăvit pe Dumnezeu.

2
A spus avva Pimén avvei Iosif:
– Spune-mi cum să ajung călugăr.
– Dacă vrei să-ţi găseşti liniştea şi aici şi acolo, spune-ţi „eu cine sunt?“ şi să nu judeci pe nimeni.

3
L-a întrebat tot el pe avva Iosif:
– Ce să fac, când se apropie patimile? Să mă împotrivesc lor sau să le las să intre?
– Lasă-le să intre şi luptă cu ele.
S-a întors deci la Sketis, sălăşluindu-se acolo. Apoi a venit unul dintre tebani la Sketis, şi le-a zis fraţilor că îl întrebase pe avva Iosif:
– Când se apropie patima de mine, să-i ţin piept sau să o las să intre? Şi mi-a spus:
– Să nu laşi patimile nicidecum să intre, ci taie-le îndată.
Auzind avva Pimen că aşa îi spusese tebanului avva Iosif, s-a ridicat de s-a dus la el la Panefó şi i-a spus:
– Avvo, eu ţi-am încredinţat gândurile mele; şi uite că altceva mi-ai spus mie şi altceva tebanului.
– Nu ştii că te iubesc?
– Ba da.
– Nu mi-ai spus tu „spune-mi aşa cum ţi-ai spune ţie însuţi“?
– Aşa e.
– Dacă intră patimile, şi le vei lovi şi vei răbda de la ele, făcându-te mai încercat. Eu ţi-am spus ca şi cum mi-aş fi spus mie. Sunt alţii, care nu trebuie nici să lase patimile să se apropie, ci au nevoie să le taie îndată.

4
L-a întrebat un frate pe avva Iosif:
– Ce să fac? Fiindcă nici nu pot să îndur răul, nici să lucrez şi să dau milostenie?
– Dacă nu poţi să faci nici una din acestea două, măcar păzeşte-ţi conştiinţa faţă de aproapele de tot răul, şi te vei mântui.

5
A spus unul dintre fraţi: m-am dus odată la Heracleea cea de jos la avva Iosif, şi avea la mănăstirea lui un dud foarte frumos. Şi mi-a zis de dimineaţă: hai, mâncă. Era vineri şi nu m-am dus din pricina postului, dar l-am rugat:
– Pentru Dumnezeu, spune-mi gândul acesta: tu mi-ai spus „hai, mâncă“. Eu din pricina postului n-am mers şi mi-era ruşine din pricina poruncii tale, gândindu-mă „cu ce gând mi-o fi spus bătrânul?“ Ce să fac, că mi-ai spus „hai“?
– La început, părinţii nu le spun fraţilor ce e drept, ci ceea ce e strâmb; şi când văd că fac ceea ce e strâmb, nu le mai spun cele strâmbe, ci adevărul, văzând că sunt ascultători la toate.

6
I-a spus avva Iosif avvei Lot: nu poţi să ajungi călugăr, dacă nu devii ca focul, arzând tot.

7
A venit avva Lot la avva Iosif şi i-a spus:
– Avvo, îmi fac mica mea rugăciune după puterile mele şi micul meu post, şi rugile şi meditaţia şi reculegerea, şi după puterile mele îmi curăţesc gândurile. Ce să mai fac?
Bătrânul se ridică, întinzându-şi mâinile spre cer, şi i s-au făcut degetele ca zece flăcări. Şi îi spuse:
– Dacă vrei, fă-te foc, cu totul.

8
L-a întrebat un frate pe avva Iosif:
– Vreau să ies din mănăstire şi să mă sălăşluiesc singur.
– Unde vezi că sufletul tău e liniştit şi nevătămat, acolo aşează-te.
– Şi în mănăstire mă liniştesc, şi singur. Ce zici să fac?
– Dacă te linişteşti şi în mănăstire, şi de unul singur, pune-ţi cele două gânduri ca într-o cumpănă; şi unde vezi că te trage şi precumpăneşte mai mult gândul, aşa fă.

9
A venit unul din bătrâni la tovarăşul său, ca să meargă împreună la avva Iosif, spunându-i:
– Spune-i ucenicului tău să ne pună samarul pe măgar.
– Cheamă-l, şi face cum vrei tu.
– Cum îl cheamă?
– Nu ştiu.
– De cât timp este la tine, de nu ştii cum îl cheamă?
– De doi ani.
– Dacă tu de doi ani nu ştii cum îl cheamă pe ucenicul tău, eu într-o zi la ce bun să-l aflu?

10
S-au întâlnit odată fraţii la avva Iosif: şi s-au aşezat, întrebându-l, iar el s-a bucurat şi le zicea cu însufleţire: eu sunt azi împărat, fiindcă m-am făcut împărat peste patimi.

11
Spuneau despre avva Iosif din Panefó că atunci când trăgea să moară, cum şedeau bătrânii, s-a uitat spre ferestruică şi a văzut diavolul aşezat dinaintea ei. Atunci şi-a chemat ucenicul, spunându-i:
– Adu toiagul; ăsta crede că am îmbătrânit şi nu-i mai pot face nimica!
Şi când apucă toiagul, au văzut bătrânii că a sărit diavolul ca un câine pe ferestruică şi s-a făcut nevăzut.

Categoria: Patericul egiptean

Cautare: