Despre avva Nistheróos

1
Avva Nistheróos cel mare se preumbla în pustie cu un frate, şi când au văzut un şarpe au fugit. Fratele îi spuse:
– Şi tu te temi, părinte?
– Nu mă tem, copile. Dar e mai bine că am fugit, că n-a trebuit să fug de duhul slavei deşarte.

2
L-a întrebat un frate pe un bătrân:
– Ce lucrare e bună, ca s-o fac şi să trăiesc din ea?
– Ştie Dumnezeu ce e bine… Eu am auzit că l-a întrebat un frate pe avva Nistheróos cel mare, prietenul avvei Antonie, şi i-a spus:
– Ce lucrare e bună, s-o fac?
– Nu toate lucrările sunt deopotrivă; Scriptura spune că Avraam era primitor şi Dumnezeu era cu el, Ilie iubea liniştea şi Dumnezeu era cu el, iar David era smerit şi Dumnezeu era cu el. Ce vezi că vrea sufletul tău, după Dumnezeu, fă, şi păzeşte-ţi inima.

3
Avva Iosif l-a întrebat pe avva Nistheróos:
– Ce să fac cu limba mea, că n-o pot stăpâni?
– Dacă vorbeşti, te linişteşti?
– Ba nu.
– Dacă nu te linişteşti, de ce vorbeşti? Mai bine taci, şi dacă stau fraţii de vorbă, mai degrabă ascultă, decât să vorbeşti.

4
L-a văzut un frate pe avva Nistheróos purtând două haine şi l-a întrebat:
– Dacă vine un sărac şi-ţi cere o cămaşă, pe care i-o dai?
– Pe cea mai bună.
– Şi dacă-ţi cere şi altul, ce-i dai?
– Jumătate din cealaltă.
– Şi dacă-ţi cere încă unul, ce-i dai?
– Tai ce-a rămas şi-i dau jumătate, şi cu ce rămâne mă încing.
– Şi dacă cineva îţi cere şi asta, ce faci?
– Îi dau şi ce-a rămas, şi mă duc să şed undeva, până îmi trimite Dumnezeu şi mă acoperă, că de la altcineva nu cer.

5
A spus avva Nistheróos: călugărul se cade să facă socoteala dimineaţa şi seara: „ce am făcut din cele pe care le vrea Dumnezeu şi ce n-am făcut din cele ce nu le voieşte“, şi aşa să-şi judece toată viaţa. Aşa a trăit avva Arsenie. Străduieşte-te să stai înaintea lui Dumnezeu în fiecare zi fără de păcat. Roagă-te lui Dumnezeu, ca şi cum ar fi de faţă, căci într-adevăr este de faţă. Nu-ţi da ţie însuţi rânduieli, nu judeca pe nimeni. E nepotrivit monahului să jure şi să-şi calce jurământul, să mintă, să blesteme, să înjure şi să râdă. Cel care este lăudat sau cinstit peste cât se cuvine e vătămat mult.

Categoria: Patericul egiptean

Cautare: