Despre avva Or

1
Se spunea despre avva Or şi despre avva Theodor, că îşi lipeau chiliile cu lut438(êsan ballontes pêlon eis kellion „frământau lut ca să facă o chilie“ în traducerea franceză.) şi şi-au zis unul altuia: dacă ne cercetează acum Dumnezeu, ce ne facem?
Şi au lăsat lutul plângând şi s-au dus fiecare la chilia lui.

2
Se spunea despre avva Or, că nici n-a minţit vreodată, nici nu s-a jurat, nici n-a înjurat pe cineva, nici n-a vorbit fără să fie nevoie.

3
Îi spunea avva Or ucenicului său, Pavel: vezi ca nu cumva să aduci cuvânt străin în chilia aceasta.

4
S-a dus odată Pavel, ucenicul avvei Or, să cumpere lujeri, şi a descoperit că i-o luaseră alţii înainte şi dăduseră arvună. Că avva Or nu da niciodată arvună pentru orice-ar fi, ci trimitea preţul la vreme şi cumpăra. S-a dus deci ucenicul în alt loc pentru lujeri, iar grădinarul i-a spus:
– Mi-a dat cineva arvună şi n-a mai venit. Ia tu lujerii.
El i-a luat, mergând la bătrân, şi i-a spus toate. Când a auzit bătrânul, a bătut din palme, zicând:
– Or nu lucrează anul acesta.
Şi n-a primit lujerii înăuntru, până nu i-a dus înapoi.

5
A zis avva Or: dacă vezi că am un gând împotriva cuiva, să ştii că şi el are acelaşi gând faţă de mine.

6
Era un comes din părţile avvei Or, pe nume Longinus, şi făcea multe milostenii. Şi mergând el la unul din părinţi, l-a rugat să-l ducă la avva Or. Călugărul merse la bătrân, lăudându-l pe comes, că e bun şi face multe milostenii. Bătrânul înţelese şi-i zise:
– Da, e bun.
Atunci călugărul a început să-l roage:
– Îngăduie-i, avvo, să vină şi să te vadă.
– Zău că nu va trece priponii439(faranx, „râpă“.) să mă vadă.

7
L-a întrebat avva Sisoe pe avva Or:
– Spune-mi un cuvânt.
– Ai încredere în mine?
– Da.
– Haide, şi ce mă vezi că fac, fă şi tu.
– Ce să văd la tine, părinte?
– Cugetul meu este mai prejos decât al tuturor oamenilor.

8
Se spunea despre avva Or şi despre avva Theodor, că puneau început bun, mulţumind lui Dumnezeu, pururea.

9
A spus avva Or: smerenia este cunună pentru monah.

10
A mai zis: cel care e lăudat sau cinstit mai mult decât se cuvine440(Nistheróos 5.), asta îi dăunează foarte mult; cel care nu e nicidecum preţuit de către oameni va fi slăvit acolo sus.

11
A mai zis: când se furişează la tine un gând de îngâmfare şi de trufie, cercetează-ţi conştiinţa441(syneidos), dacă ai păzit toate poruncile, dacă-ţi iubeşti vrăjmaşii şi te întristezi pentru neajunsurile lor, şi dacă te priveşti ca pe un rob netrebnic şi mai păcătos decât toţi. Şi nici atunci să nu te înalţi cu cugetul, ca şi cum ai fi izbândit în toate, ştiind că acest gând le nimiceşte pe toate.

12
A mai zis: în orice ispită şi încercare, nu învinui omul, ci doar pe tine însuţi, zicând, „din pricina păcatelor mele mi se întâmplă acestea“.

13
A mai zis: să nu-ţi spui în inima ta, cu privire la fratele tău „eu sunt mai treaz şi mai nevoitor“, ci supune-te harului lui Hristos, cu duhul sărăciei şi dragostei nefăţarnice, ca nu cumva să cazi în duhul înfumurării şi să-ţi pierzi osteneala. Căci e scris „cel care crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă“442(I Corinteni, 10, 12.). (Fii dres cu sare, întru Domnul.)443(În unele variante.)

14
A zis iar: sau fugi de oameni, sau ia în râs444(empaixon.) lumea şi oamenii, făcându-te nebun cel mai adesea.

15
A mai zis: dacă îl ponegreşti pe fratele tău şi te mustră cugetul, du-te, cere-i iertare şi zi-i „te-am vorbit de rău“; apoi păzeşte-te să nu mai fii păcălit445(empaihthênai) (de diavol). Căci bârfirea este moartea sufletului.

Categoria: Patericul egiptean

Cautare:

Despre avva Or

Vizualizari: 774

Id: 27554

Imagine:

Share: