Despre avva Orsisios

1
A zis avva Orsisios: cărămida crudă, pusă la temelie lângă râu, nu ţine nici măcar o zi, dar cea arsă dăinuieşte ca piatra. Aşa şi omul cu gândire trupească şi nears, ca Iosif,176(Psalmi 104, 19.) cu frica lui Dumnezeu, se spulberă şi se sfarmă când ajunge la putere; multe sunt încercările unora ca aceştia, care sunt în mijlocul oamenilor. E bine ca cel care-şi cunoaşte măsurile să fugă de povara puterii, că doar cei sprijiniţi pe credinţă sunt neclintiţi. Dacă ar vrea cineva să vorbească despre preasfântul Iosif, ar zice că nu era pământean. Câte încercări a îndurat, şi în ce ţară, unde nu era atunci urmă de evlavie! Dar Dumnezeul părinţilor săi era cu el şi l-a scos din tot necazul, şi acum este cu moşii şi strămoşii săi în împărăţia cerurilor. Prin urmare şi noi, cunoscându-ne măsurile, să ne luptăm, că abia aşa vom putea scăpa de judecata lui Dumnezeu.

2
A mai zis: socot că dacă omul nu-şi păzeşte inima cum trebuie, uită toate câte le-a auzit, nepăsător. Aşa că vrăjmaşul îşi găseşte loc în el, doborându-l. Tot aşa se stinge câte puţin candela îngrijită şi aprinsă, dacă nu i se pune ulei, şi apoi se înstăpâneşte întunericul asupra ei; ba mai mult, ci şi când îi dă târcoale şoarecele, ca să mănânce feştila, nu poate înainte de stingerea uleiului, dar dacă vede că nu mai are nu doar lumină, ci şi fierbinţeala şi-a pierdut-o, atunci vrând să tragă feştila, doboară şi candela, care dacă e de lut, se sparge, dar dacă e de aramă, stăpânul casei o găteşte iar. Tot aşa, dacă sufletul e nepăsător, câte puţin Duhul Sfânt se depărtează, până când la urmă i se stinge căldura, apoi vrăjmaşul nimiceşte177(katafagôn, „înghiţind“.) însufleţirea inimii, prăpădind şi trupul prin răutate. Dacă acela este bine aşezat faţă de Dumnezeu, este doar târât spre nepăsare, iar Dumnezeu, milostiv fiind, pune în el frica de El şi gândul la cazne, făcându-l să fie treaz şi să aibă grijă pe viitor, cu multă hotărâre, până la venirea Lui.

Categoria: Patericul egiptean

Cautare: