Despre avva Píor

1
Fericitul Pior muncind la treieriş la cineva, îi aminti să-i dea plata; dar cum acela îl amâna, s-a întors la mănăstire. Când veni iară vremea, a treierat la acela şi a muncit cu însufleţire, fără ca acela să-i dea nimic, şi s-a întors la mănăstire. Împlinindu-se al treilea an, împlinindu-şi bătrânul munca sa obişnuită, se duse fără să ia nimic. Cercetând Dumnezeu casa aceluia, el luă plata la mănăstire, pe care o străbătu în căutarea sfântului. După ce îl găsi cu greutate, căzu la picioarele lui şi i-o dădu285(apodidômi, aici „a restitui sau a da cuiva ceea ce i se cuvine“) zicând: mi-a dat Dumnezeu.
Sfântul însă îl puse să le dea preotului, la biserică.

2
Avva Pior mânca din mers. Întrebându-l cineva:
– De ce mănânci aşa?
– Nu vreau ca să-mi fie mâncatul ca ceva de căpetenie, ci ceva accesoriu286(ergon/parergon în original. „Lucrare/pe-lângă-lucrare“ ar fi traducerea literală; parergon „neânsemnat, subsidiar, auxiliar“.).
Altcuiva care l-a întrebat acelaşi lucru i-a răspuns:
– Pentru ca nici măcar mâncând să nu simtă sufletul meu plăcere trupească.

3
S-a făcut odată adunare la Sketis despre un frate care greşise, iar părinţii vorbeau. Avva Pior însă tăcea; apoi s-a ridicat, a ieşit, şi a luat un sac, umplându-l de nisip, şi-l căra pe umăr. Şi punând puţin nisip într-un săculeţ îl ducea pe dinainte. Întrebat fiind de părinţi ce va să fie asta, le zise: sacul cel cu mult nisip sunt greşelile mele, că sunt multe; iar acestea puţine ale fratelui meu sunt dinainte, şi-mi petrec vremea judecându-l. Nu aşa ar trebui să fac, ci să mi le car pe ale mele dinainte şi să mă îngrijesc de ele, şi să-l rog pe Dumnezeu să mă ierte.
Părinţii se ridicară, zicându-i: într-adevăr, aceasta este calea mântuirii.

Categoria: Patericul egiptean

Cautare: