Despre avva Pafnutie

1
Spunea avva Pafnutie: călătoream pe drum, şi s-a întâmplat de m-am rătăcit de negură şi am dat de un sat. Atunci am văzut pe unii împreunându-se291((fără ruşine) în variante.), şi m-am oprit rugându-mă pentru păcatele mele. Şi iată a venit un înger cu sabie, şi mi-a zis: Pafnutie, toţi cei care-şi judecă fraţii pier de sabia aceasta; tu, fiindcă n-ai judecat, ci te-ai smerit dinaintea lui Dumnezeu, ca şi cum tu ai fi făcut păcatul, pentru aceasta numele tău va fi scris în cartea celor vii.

2
Se spunea despre avva Pafnutie că nu se grăbea să bea vin. Călătorind odată a dat de o ceată de tâlhari şi i-a găsit bând vin. Căpetenia tâlharilor l-a recunoscut şi ştia că nu bea vin. Văzându-l că era după mare osteneală, a umplut un pahar de vin, şi, cu sabia în mână, îi zise bătrânului: dacă nu bei, te omor.
Cunoscând bătrânul că avea să facă porunca lui Dumnezeu, vrând să-l câştige, luă şi bău. Căpetenia tâlharilor îşi ceru iertăciune, zicând:
– Iartă-mă, avvo, că te-am necăjit.
– Cred lui Dumnezeu, că pentru paharul acesta va avea milă de tine şi în veacul de acum, şi în cel viitor.
– Cred lui Dumnezeu, că de acum nu voi mai face rău nimănui.
Iar bătrânul a câştigat toată ceata, lepădându-şi voia sa pentru Dumnezeu.

3
A spus avva Pimen că a spus avva Pafnutie: În toate zilele vieţii bătrânilor, de două ori pe lună mergeam la ei, fiind la o depărtare de douăsprezece mile de ei, şi le spuneam lor toate gândurile, şi nu-mi spuneau alt cuvânt decât acesta „în orice loc te-ai duce, nu te măsura pe tine însuţi, şi vei fi liniştit“.

4
Era un frate la Sketis cu avva Pafnutie şi era bântuit292(epolemeito) de curvie şi zise:
– Să iau zece femei, tot nu mi-aş împlini pofta.
– Nu, fiule, este războiul demonilor.
El nu s-a înduplecat, ci s-a dus în Egipt şi şi-a luat nevastă. Cu vremea, s-a întâmplat de s-a dus bătrânul în Egipt şi l-a întâlnit pe acela, ducând un coş cu scoici293(ostrakôn, care mai înseamnă şi „cioburi, ţigle, vase de lut“.). Bătrânul nu l-a cunoscut, ci acela i-a spus:
– Eu sunt cutare, ucenicul tău.
Văzându-l bătrânul în înjosirea aceea, plânse şi-i spuse:
– Cum de ai lăsat cinstea aceea şi ai venit la înjosirea294(timê/atimia „cinste/necinste“.) aceasta? Măcar ţi-ai luat cele zece femei?
– Ba zău (numai) una şi mă chinui s-o satur cu pâine – zise el gemând.
– Haide înapoi cu noi.
– Este pocăinţă, avvo?
– Este.
Iar el lăsându-le pe toate l-a urmat şi ajungând la Sketis după ispită s-a făcut monah încercat.

5
Unui frate care sălăşluia în pustia Tebaidei i-a venit un gând, spunându-i: de ce şezi neroditor? Ridică-te, du-te în chinovie şi acolo vei da roade.
Atunci s-a dus la avva Pafnutie şi i-a împărtăşit gândul. Iar bătrânul i-a spus: du-te şezi în chilia ta, şi fă o rugăciune dimineaţa şi una seara şi una noaptea. Când ţi-e foame, mâncă, iar când ţi-e sete, bea, când ţi-e somn, dormi, dar rămâi în loc pustiu, şi nu asculta (de gând).
S-a dus şi la avva Ioan şi i-a spus cuvintele avvei Pafnutie. Avva Ioan îi spuse: nu fă deloc rugăciune, numai stai în chilia ta.
De acolo s-a dus la avva Arsenie şi i le-a spus pe toate. Bătrânul îi zise: ţine ce ţi-au zis părinţii; mai mult de atâta n-am ce să-ţi spun.
Iar acela se duse, lămurit.

Categoria: Patericul egiptean

Cautare: