Despre avva Silvan

1
S-au dus odată avva Silvan cu ucenicul său Zaharia la o mănăstire, unde le-au făcut ceva de mâncare înainte de a pleca la drum. După ce plecară, ucenicul său găsi apă în drum şi vru să bea. Bătrânul îi spuse:
– Zaharia, azi e post349(nêsteia. Prin post se înţelege a nu mânca şi a nu bea nimic până seara, ca în celelalte locuri din Pateric, precum şi în celelalte religii orientale, în mozaism şi islam.).
– Dar n-am şi mâncat, părinte?
– Ceea ce am mâncat, era din dragoste; noi să ne ţinem postul nostru, fiule.

2
Tot el, fiind împreună cu fraţii, a căzut în extaz350(egeneto en ekstasei.) şi s-a prăbuşit cu faţa în jos. Apoi se ridică după multă vreme, plângând. Fraţii îl întrebară:
– Ce ai, părinte?
El tăcea şi plângea. Dar fiindcă îl sileau să vorbească, le spuse:
– Am fost răpit la judecată, unde am văzut mulţi din tagma noastră mergând la cazne şi mulţi dintre mireni mergând la Împărăţie.
Şi se jeluia351(epenthe. „plângea“ în traducerea veche; în greacă, şi în greaca Patericului de asemenea, a plânge se spune klaiô.) bătrânul şi nu vroia să iasă din chilie, iar dacă era silit să iasă, îşi acoperea faţa cu culionul, zicând: de ce aş vedea lumina aceasta vremelnică şi fără nici un folos!

3
Altădată a intrat ucenicul său Zaharia şi l-a găsit în extaz, cu mâinile ridicate la cer. Apoi a încuiat uşa şi s-a dus. Venind la ceasurile şapte şi nouă352(Între ora unu şi trei după-masa.), l-a găsit tot aşa. Apoi a bătut spre ceasul al zecelea, şi a intrat, găsindu-l liniştit. Atunci i-a spus:
– Ce ai azi, părinte?
– Am fost bolnav azi, fiule.
El îl apucă de picioare, zicându-i:
– Nu te las dacă nu-mi spui ce ai văzut.
– Am fost răpit la cer şi am văzut slava lui Dumnezeu şi acolo am stat până acum, şi acum am fost trimis înapoi.

4
Pe când şedea odată avva Silvan în muntele Sinai, s-a dus ucenicul său Zaharia cu o însărcinare şi îi zise bătrânului: dă drumul apei şi udă grădina. El a ieşit, acoperindu-şi chipul cu culionul, şi vedea doar unde călca. A venit un frate la el atunci şi văzându-l de departe, luă aminte la ce făcea. Apoi se apropié şi-i zise:
– Spune-mi, avvo, de ce ţi-ai acoperit faţa cu culionul şi aşa udai grădina?
– Fiule, ca să nu vadă ochii mei pomii, iar mintea mea să nu se abată de la lucrarea ei.

5
A venit un frate la avva Silvan, la muntele Sinai. Văzându-i pe fraţi lucrând, îi zise bătrânului:
– Nu lucraţi mâncarea cea pieritoare353(Ioan 6, 27. „Nu lucraţi pentru mâncarea cea pieritoare“ e citatul parafrazat aici.), că Maria partea cea bună şi-a ales354(Luca 10, 42.).
Bătrânul îi zise ucenicului:
– Zaharia, dă-i fratelui carte şi pune-l într-o chilie goală.
La ceasul al nouălea se uită spre uşă, dacă trimit să-l cheme la mâncare. Cum nu-l chema nimeni, se duse la bătrân şi-i zise:
– N-au mâncat fraţii astăzi, avvo?
– Ba da.
– Pe mine de ce nu m-aţi chemat?
– Fiindcă tu eşti om duhovnicesc şi n-ai nevoie de mâncarea aceasta; noi, fiind oameni pământeşti, trebuie să mâncăm, şi de asta şi muncim; tu ţi-ai ales partea cea bună, citind ziua-ntreagă, şi nu vrei să mânci hrană trupească.
Când auzi acestea, fratele îşi ceru iertăciune, zicând:
– Iartă-mă, avvo.
– Şi Maria are neapărat nevoie de Marta, căci prin Marta este lăudată şi Maria.

7
Se spunea despre avva Silvan, că şedea în chilie pe ascuns, cu puţină linte355(erebinthia), şi (mâncând-o doar) pe aceea, a lucrat o sută de ciururi. Atunci a venit un om din Egipt, cu un măgar încărcat cu pâini; bătu la chilie şi le puse acolo. Bătrânul luă ciururile, încarcă măgarul şi-i dădu drumul.

8
Se spune despre avva Silvan că a ieşit ucenicul său, Zaharia, fără el, a luat fraţii de au stricat gardul grădinii şi l-au făcut mai mare.
Aflând bătrânul, îşi luă cojocul şi a ieşit, zicându-le fraţilor: rugaţi-vă pentru mine.
Văzându-l, au căzut la picioarele lui:
– Spune-ne, ce ai, părinte?
– Nu mai intru, nici cojocul nu-l dau jos, până nu veţi aduce gardul la locul lui dinainte.
Ei l-au stricat iar şi l-au făcut cum fusese. Şi astfel bătrânul s-a întors în chilia lui.

9
Spunea avva Silvan: eu sunt rob şi stăpânul meu mi-a spus: „lucrează lucrul meu, iar eu te hrănesc; de unde, nu căuta să afli; sau am, sau fur, sau iau cu împrumut, tu nu căuta, lucrează doar, că eu te hrănesc.“
Deci eu, dacă lucrez, mânc din plata mea; dacă nu lucrez, mânc din milostenie.

10
A mai zis: vai de cel a cărui faimă e mai mare decât lucrarea lui.

11
L-a întrebat avva Moise pe avva Silvan:
– Poate omul să o ia zilnic de la început?
– Dacă e muncitor, poate să o ia de la început în fiecare ceas.

12
A zis unul din părinţi, că s-a întâlnit odată cineva cu avva Silvan şi văzându-i chipul şi trupul strălucind ca cele ale unui înger, a căzut cu faţa la pământ. Şi spunea că şi alţii fuseseră dăruiţi cu acest har.

Din Everghetinos356(În ediţia veche a Patericului este interpolat aici un pasaj despre avva Silvan, luat din cartea Everghetinos.)

Categoria: Patericul egiptean

Cautare: