Despre avva Tithoe

1
Se spunea despre avva Tithoe416(Probabil unul şi acelaşi nume ca şi Sisoe, acoperind mai multe personaje.) că, dacă nu-şi cobora mâinile repede atunci când sta în picioare la rugăciune, cugetul îi era răpit sus. Dacă se nimerea să se roage fraţi împreună cu el, se străduia să-şi lase mâinile jos cât de repede, ca să nu-i fie răpit cugetul şi să întârzie.

2
A spus avva Tithoe: înstrăinarea înseamnă ca omul să-şi stăpânească limba.

3
Un frate l-a întrebat pe avva Tithoe:
– Cum să-mi păzesc inima?
– Cum să ne păzim inima, dacă pântecele şi gura ne sunt deschise?

3
Spunea avva Matóe despre avva Tithoe: nu se găseşte om care să-şi deschidă gura în vreo privinţă asupra lui; ci aşa cum aurul lamură trage (greu) la cântar, tot aşa şi avva Tithoe.

4
Odată când avva Tithoe şedea pe gânduri la Klysma417(Literal: Şezând odată avva Tithoe la Klysma, gândind şi socotind…), îi zise ucenicului său:
– Udă curmalii, fiule.
– Suntem la Klysma, avvo!
– Ce caut eu la Klysma? Du-mă înapoi la munte.

5
Odată, când şedea avva Tithoe, era un frate lângă el. Şi, nevăzându-l, a gemut, şi nu şi-a dat seama că era un frate lângă el, că era în extaz. Atunci şi-a cerut iertare, zicând: iartă-mă, frate, că încă nu m-am făcut călugăr, că am gemut de faţă cu tine.

6
Un frate l-a întrebat pe avva Tithoe:
– Care este drumul care duce spre smerenie?
– Drumul smereniei e acesta, înfrânare şi rugăciune, şi a te socoti pe tine mai prejos de toată făptura.

Categoria: Patericul egiptean

Cautare: