Despre castitatea sau curatia inimii

Mai întâi trebuie curăţite cu toată grija cele ascunse ale inimii noastre. Într-adevăr, cele ce ceilalţi doresc să le dobândească în curăţia trupului, noi suntem datori să le avem în stăpânire, în părţile ascunse ale conştiinţei. Cât timp „cel tare”, adică duhul nostru „înarmat păzeşte casa sa”, întărindu-şi cele dinăuntru ale inimii sale prin frica de Dumnezeu, „avuţiile lui sunt în pace” (Luca 12, 21), adică „roadele strădaniilor lui şi virtuţile dobândite de mult timp”.

Dacă voim să smulgem din inimile noastre poftele trupeşti, trebuie să plantăm în locul lor imediat plăcerile duhovniceşti, pentru ca sufletul nostru prins în acestea să aibă permanent unde să zăbovească, respingând mrejele bucuriilor prezente şi vremelnice. Când mintea noastră, prin exerciţii zilnice, ajunge în această stare, atunci cu ajutorul experienţei, va lua cunoştinţă de conţinutul acelui verset pe care toţi îl cântăm, dar puţini îl înţeleg: „Pururea am văzut pe Domnul în faţa mea, fiindcă este la dreapta mea ca să nu mă clatin”.

(Sfântul Ioan Casian, Virtutea curăţiei şi a castităţii - biruitoare a patimii desfrânării, Editura Trinitas, Iaşi, 2003, p. 17)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: